Necunoscut în Europa, înainte de secolul XV, tutunul, a fost adus pentru prima oară în Spania de Cristofor Columb în anul 1492. La început, în Europa, timp de două secole, până aproape de anul 1700, tutunul se usca și măcina mărunt, după care se „priza”, adică se trăgea pe nas. A apărut apoi luleaua în diferite variante, trabucul și în final țigareta. Primele țigarete industrializate se vindeau pe componente, adică tutunul măcinat într-o punguță și foițele de țigară separat într-un pachețel. Industria țigaretelor de astăzi a avut o evoluție fulminantă. Dacă de exemplu în anul 1860 producția anuală în Franța era de 7 milioane de țigarete, în 1893 ajunsese la 1 miliard, 1960 la 50 miliarde, ca să atingă un maxim de 97 miliarde în 1991. Statisticile, atestă că în lume există în prezent 1,1 miliarde de fumători iar ritmul anual de creștere se menține în continuare la cote înalte, în special în țările mai puțin dezvoltate. Nu vreau să va vorbesc nimic despre nocivitatea fumatului și nici despre faptul că Organizația Mondială a Sănătății a decretat tabagismul ca principala cauză a mortalității, anual decedând, datorită fumatului, peste 4 milioane de oameni. Creșterea vânzărilor de țigarete, de când pachetele au fost împodobite cu imagini cutremurătoare ale bolilor datorate fumatului, este un fapt arhicunoscut. Provocarea la care vreau să vă supun este să descoperim cauzele pentru care fumăm, fie că vrem, fie că nu vrem să renunțăm la fumat. Ca la orice boală, atunci când îndepărtăm cauza provocatoare, boala dispare. Dar de ce trebuie să identificăm o cauză, atunci când ne simțim atât de bine trăgând cu poftă dintr-o țigare? și de ce să renunțăm la fumat, dacă ne place? Ei bine, tot revoluția introdusă în știință, de abordarea cuantică, de teoria stringurilor și de recunoașterea faptului că Tot Ceea Ce Există este numai energie, poate găsi răspunsuri și la aceste întrebări.
Fumatul țigărilor are legătură cu plămânii, simbol al vieții, al libertății și al autonomiei, al comunicării dintre om și univers. Este recunoscut de mii de ani rolul respirației în meditațiile transcedentale. Fumatul, privit intuitiv, este considerat un soi de protecție, un „voal” care mă ajută să ascund anumite angoase profunde. Cred că mă protejez prin acest ecran de fum, care mă înconjoară și care mă împiedică să văd adevărul. Inconștient, fumatul împlinește astfel nevoile neîndeplinite din copilărie: primul alăptat, căldura, iubirea, afecțiunea din partea mamei. Îmi aprind o țigară fără să mă gândesc: este un obicei, un gest mecanic, o manie devenită atât de importantă pentru mine. Am nevoie să îmi echilibrez, mai mult sau mai puțin, nervozitatea, excitabilitatea nervoasă. Sunt concentrat prea mult la nivelul minții, iar fumatul devine o țeavă de eșapament, un mod superficial de a-mi elibera stresul. Îmi este greu să îmi acord timp pentru mine și singurul moment când reușesc să fac acest lucru este de obicei atunci când fumez o „țigară”. Vreau să regăsesc alinarea mamei, siguranța pe care mi-o oferea. Este posibil să fi cunoscut foarte puțin acest sentiment de siguranță în copilărie. M-am simțit singur, plin de angoasă, departe de toți. Este posibil ca mama să nu se fi ocupat de mine suficient sau trăiesc cu impresia că m-a îndepărtat de tatăl meu. Sau chiar dacă mama s-a ocupat de mine, duc dorul acelor senzații plăcute. Iar pentru că am crescut prea repede nu prea știu ce să fac cu toate emoțiile care le am și nu îndrăznesc să experimentez plăcerile corporale.
Astfel țigările devin o adevărată bucurie în sine. Devin bucuria mea de a trăi deoarece aceasta nu există în viața mea. Este posibil ca această bucurie să fi existat doar atunci când mama era alături de mine, în copilărie iar acum nu mai este atât de prezentă. Am impresia că nu mai am nimic: simt o mare lipsă. Relațiile cu ceilalți mă sperie. Dar faptul că fumez poate înseamna și că fug de o situație neplăcută, din familia sau din viața mea. Fumatul face și mai nebuloase deciziile mele. Manifest un refuz al celorlalți și mă ajută să păstrez distanța, mai ales de cei are nu fumează și sunt mai sensibili. Fumatul devine partenerul meu și îmi dă senzația că sunt mai puțin singur. Fumatul crește ritmul cardiac și acționează ca un stimulent. Care sunt oare deciziile pe care nu reușesc să le iau?
Dependența de fumat este legată de un mare gol interior, de o tentativă exterioară de a împlini mai ales o nevoie de iubire de sine sau o lipsă afectivă legată de unul din părinți sau de partenerul de cuplu. Prin dependența de țigară vreau să umplu acel gol, acea disperare și acea tristețe. Viața mea este golită de sens, nu îmi satisface dorințele cele mai profunde. Trăiesc revoltă față de lumea exterioară și am o dificultate în a-mi îngriji egoul. Nu reușesc să mă iubesc așa cum sunt și aceasta incapacitate temporară se manifestă prin furie și ranchiună față de Univers. Trăiesc într-o închisoare psihologică în care mă simt sclavul unei substanțe din țigară sau a unui comportament de folosință al țigării. Dependența de fumat este un soi de substitut care mă ajută să trăiesc temporar fără probleme. Fumatul mă ajută să îmi „afum” emoțiile, care sunt ascunse în fum.
Pentru a înțelege cauza fumatului, ce trebuie să accept, de fapt? Să îmi identific adevăratele nevoi. Să conștientizez faptul că pot trăi cu iluzia că fumatul mă protejează de lumea exterioară: uneori devine o „oportunitate” de a deschide o conversație cu un străin (ai un foc?) sau îmi dă ceva de făcut atunci când mă deranjează o anumită conversație (ies afară și fumez). Umple golul sau pauzele dintr-o conversație. Fumatul devine parte integrantă din relațiile mele cu oamenii. Îmi folosește în momente neplăcute dar și în cele plăcute. Când vine momentul să mă las de fumat trebuie să îmi regândesc întreaga modalitate de a interacționa cu oamenii. Dacă nu mă las de acest obicei al fumatului nu mă pot considera o persoană liberă. Sunt un sclav al dependenței de țigară. Cine sunt EU, atunci?
De reținut că în toate situațiile prezentate, motivul de bază, cauza, în urma căreia mă confrunt cu această dependența de fumat, se găsește în subconștient. Emoțiile, sentimentele și convingerile căpătate din fragedă copilărie dar și pe parcursul vieții, sunt adevăratele responsabile pentru această dependență. De fapt toate „senzatiile plăcute ale fumatului” sunt impulsuri electrice transmise celulelor corpului meu fizic. Celulele mele s-au obișnuit atât de mult cu această „hrană” încât au nevoie mereu de ea. Toate celulele corpului meu sunt dependente de aceste impulsuri energetice transmise atât de substanțele din țigară cât și de ritualul fumatului. Câteva ședințe de terapie energetică poate rezolva problema într-un mod cât se poate de simplu și ușor. Cu ajutorul unui terapeut, poți găsi cauza emoțională de care se leagă acest obicei. În acest mod vei vedea mult mai clar ce vrei cu adevărat de la viață și nevoile tale vor fi împlinite în armonie cu ființa ta veritabilă. Limitările pot dispărea dacă te simți liber să evoluezi în propriul tău ritm și nu în cel impus de țigară. Astfel îți evaluezi responsabilitățile și reintri în contact cu ființa ta divină care ești și poți ieși din dependența de fumat, devii autonom, deoarce meriți să fi respectat și iubit și pentru că accepți din plin valoarea și calitățile care fac din tine o ființă excepțională. Terapeutul, prin testări energetice, poate identifica și scoate din subconștientul tău acele programe care produc dependența de fumat și le poate înlocui cu programe benefice pentru tine. Dacă vrei, te poți programa chiar acum la Bio Vivo Terapii pentru o ședință de terapie individuală sau poți să devii chiar tu un practician, urmând un curs de formare, la care te poți înscrie dând click aici. Dacă vei curăța subconștientul de emoții, sentimente și convingeri, care nu îți mai folosesc, vei dobândi, pe lângă multele beneficii pentru viața ta personală și capacitatea corpului tău de a fi autonom și de nu mai fi dependent de fumat. Astfel vei înțelege, faptul evident, că atât corpul tău fizic, cât și corpul tău subtil, ce conține și subconștientul, formează un tot unitar. Suntem corpuri energetice. Nu poți vindeca numai unul iar celelalte să rămână în mare suferință. Subconștientul, ne determină peste 88% din manifestări, fără să ne dăm seama și doar 12% reprezintă partea conștientă a minții noastre. Vindecând subconștientul, vindecăm și corpul fizic, cel ce este tot timpul controlat de subconștient. Dacă vrei să afli mai multe despre acest subiect, urmărește în continuare Bio Vivo Terapii.