Nu e nimic nou, problema e la fel de veche ca omul. Nu a existat niciodată o vreme când omul să nu fi căutat o evadare. Cea mai veche carte din lume e Rig Veda iar ea e plină de folosirea drogurilor. Numele drogului era „soma”.

Încă din vechime toate religiile au încercat să-i facă pe oameni să nu folosească droguri. Toate guvernările au fost împotriva drogurilor. Totuși, drogurile s-au dovedit mai puternice decât guvernările sau religiile, pentru că nimeni nu a analizat psihologia toxicomanului. Omul este nefericit. Trăiește în neliniște, în chin și frustare. Se pare că nu există cale de ieșire, în afară să ia droguri.

Singurul mod de a-i împiedica pe oameni să ia droguri este să-i faci fericiți, veseli. Și eu sunt împotriva drogurilor, pentru simplul motiv că ele doar te ajută să uiți un timp de nefericire. Nu te pregătesc să te lupți cu nefericirea și suferința, dimpotrivă, te slăbesc. Însă motivele mele de a fi împotriva drogurilor sunt cu totul altele decât motivele religiilor și guvernelor. Religiile, și guvernele, vor ca oamenii să rămână nefericiți și frustati, pentru că aceia care suferă nu se răzvrătesc niciodată. Se chinuie în ființa lor, se dezintegrează. Ei nu pot concepe o societate mai bună, o cultură mai bună, o ființă umană mai bună. Din cauza acestei nefericiri, orcine poate să devină o victimă ușoară a preoților, pentru că ei vin să-l consoleze, spunându-i: „Fericiti cei săraci, fericiți cei supuși, fericiți cei care suferă, căci ei vor moșteni împărăția Domnului”.

Oamenii care suferă sunt și în mâinile politicienilor, pentru că aceia care suferă au nevoie de speranță – speranța unei societăți fără clase undeva în viitor, speranța unei societăți în care nu vor exista sărăcie, foamete, nefericire. Pe scurt, oamenii reușesc să fie răbdători cu suferința lor dacă au o utopie la orizont. Și trebuie să notezi înțelesul cuvantului”utopie”. Utopia însemnă ceea ce nu se întâmplă niciodată. Politicianul trăiește din promisiuni, preotul trăiește din promisiuni. În ultimii zece mii de ani nimeni nu și-a ținut promisiunea. Motivul pentru care politicienii și preoții sunt împotriva drogurilor este că drogurile le strică afacerea. Dacă oamenii încep să ia droguri nu le mai pasă de comunism, nu le mai pasă ce o să se întâmple mâine; nu le mai pasă de viața după moarte, nu le mai pasă de Dumnezeu, de paradis.

Și eu sunt împotriva drogurilor dar din alte motive. Eu sunt împotriva drogurilor pentru că îți opresc dezvoltarea lăuntrică spre spiritualitate. Te împiedică să ajungi în Țara Făgăduinței. Rămâi să dai târcoale halucinațiilor, deși ești capabil să ajungi în real. Drogurile îți dau o jucărie.

Tinerii, în special, sunt implicați în problema drogurilor. Golul dintre generații este cel mai recent fenomen al lumii; Înainte nu exista. În trecut copii de șase și șapte ani începeau să își folosesca mâinile, mintea, urmându-și tații în meseriile tradiționale. La paisprezece ani erau deja meșteșugari, muncitori, erau căsătoriți, aveau responsabilități. La douăzeci sau douăzeci și patru de ani aveau propriii lor copii, așa că nu exista un gol între generații. Fiecare generație se suprapunea peste cealaltă.

Acum , pentru prima dată, până la vârstă de douăzeci și cinci de ani, când te întorci de la universitate, nu ai nici o responsabilitate – nu copii, nu griji, ai toată lumea înaintea ta, ca să visezi cum s-o faci mai bună, cum s-o faci mai bogată, cum să creezi o rasă de genii. Aceștia sunt anii, între paisprezece și douăzeci și cinci de ani, când ești visător, pentru că sexualitatea se maturizează iar odată cu sexualitatea se maturizează visele. Sexualitatea îți este reprimată de școală, așa că toată energia ta e disponibilă pentru a visa. Devii comunist, devii socialist, devii tot felul de lucruri. Și aceasta e perioadă când începi să te simți frustat din cauza felului în care funcționează lumea. Birocrația, guvernarea, politicienii, societatea, religia… se pare că n-ai să-ți poți transpune visul în realitate. Curând uiți de omul de tip nou și de noua eră. Nu poți să-ți găsești un loc de muncă, nu poți să te hrănești. Acesta este momentul în care te întorci către droguri. Ele îți oferă o alinare temporară dar în scurtă vreme constați că trebuie să-ți mărești doza. Și așa cum sunt drogurile acum, nimicitoare pentru corp, pentru creier, curând ești absolut neajutorat. Nu poți trăi fără droguri iar cu droguri nu există loc în viața pentru tine.

Însă nu spun că tinerii sunt răspunzători pentru asta, iar a-i pedepsi și a-i băga la închisoare este curată prostie. Ei nu sunt infractori, sunt victime. Părerea mea este că educația ar trebui împărțită în două părți: una intelectuală și cealaltă practică. Chiar de la început, copilul merge la școală nu doar să învețe citirea, scrierea, aritmetica, ci să învețe să creeze ceva – să deprindă un meșteșug, o meserie practică. Jumătate din timp trebuie oferită preocupărilor sale intelectuale iar cealaltă jumătate trebuie acordată adevăratelor necesități ale vieții; în acest fel se păstrează echilibrul între latura intelectuală și cea practică. Iar când va ieși din universitate, nu va fi utopist și nu va avea nevoie să fie angajat de alții Va fi în stare să creeze singur diverse lucruri. Iar pentru elevii care se simt frustrați în vreun fel, lucrurile trebuie schimbate chiar de la început. Dacă sunt frustrați, poate că nu studiază lucrurile potrivite. Poate ei vor să fie tâmplari iar tu îi faci doctori. Este nevoie de o bună cunoaștere psihologică pentru ca fiecare copil să fie trimis în direcția în care va învăța ceva. Și în fiecare școală, în fiecare colegiu, în fiecare universitate trebuie să fie cel puțin o oră de meditație, astfel încât ori de câte ori cineva se simte frustrat sau deprimat să aibă în el un spațiu în care să se miște și să scape imediat de frustare, de deprimare. Nu are nevoie să recurgă la droguri. Meditația e răspunsul.

Însă în loc să facă aceste lucruri, oamenii care sunt la putere fac tâmpenii – prohibiție, pedepsire. Se știe că de zece mii de ani tot prohibim și degeaba. În prezent tinerii sunt pedepsiți cu ani de închisoare fără să se înțeleagă faptul că dacă un tânăr a luat un drog sau a ajuns dependent de un drog, el are nevoie de tratament nu de pedeapsă. Viața omului nu e prețuită de loc. Dacă îi dai zece ani de închisoare unui tânăr de douăzeci de ani, i-ai irosit cei mai valoroși ani și fără nici un folos, pentru că în închisoare drogurile se procură mai ușor decât oriunde. Deținuții sunt toxicomani foarte pricepuți și le devin profesori amatorilor. După zece ani tânărul va ieși din închisoare instruit perfect. Închisorile îi învață pe tineri un singur lucru : nimic din ce faci nu e rău decât dacă ești prins;așa că nu te lasă prins. Și există maeștrii care te învață cum să faci să nu mai fii prins. Așa că toată treaba este absolut absurdă.

Text prelucrat din discursurile lui OSHO