Toată lumea face asta. Mintea omului ca atare este o facultate de a visa cu ochii deschiși. Dacă nu treci dincolo de minte, vei continua să visezi cu ochii deschiși. Mintea nu poate exista în prezent – ea există fie în trecut, fie în viitor. Mintea nu are cum să existe în prezent. Să fii în prezent înseamnă să fii fără minte, în sensul că mintea lipsește. Ia încearcă. Dacă există un moment de linistie, când nici un gând nu îți traversează ființa, conștiența, când pe ecranul conștienței nu există niciun nor, atunci dintr-o dată te afli în prezent. Acesta este adevăratul moment, momentul adevărului, momentul realității. Atunci nu există trecut, nu există viitor.

În gramatică, timpul se împarte în trecut, prezent și viitor. Această împărțire este fundamental greșită, deoarece prezentul nu face parte din timp. Numai trecutul și viitorul fac parte din timp. Prezentul transcede timpul. Prezentul e veșnicie.

Trecutul și viitorul fac parte din timp. Trecut este ceva ce nu mai e, iar viitor este ceea ce încă nu e. Amândouă sunt non-existențiale. Prezentul este ceea ce e. Existențialul nu poate să facă parte din non-existențial. Ele nu se întâlnesc niciodată, drumurile lor nu se încrucișează niciodată.

Iar timpul e minte; mintea este trecutul acumulat. Doar experiențe trecute, acumulate de-a lungul anilor. Mintea e un termen de acoperire. Ea nu face decât să păstreze trecutul. E un fel de sac. Dacă ai scoate încetul cu încetul trecutul din sac, sacul ar dispărea.

Dacă pentru minte trecutul e singura realitate, ce poate să facă mintea? O posibilitate ar fi să rumege și să tot rumege, iar și iar, trecutul. Asta e ceea ce numești tu memorie, amintire, nostalgie. Te întorci iar și iar în urmă, la momentele trecute, la momentele frumoase, momente fericite. Sunt puține și la distanță mare între ele, dar te agăți de ele. Eviți momentele urâte, momentele nefericite. Însă nu poți să faci asta tot timpul, deoarece e zadarnic; această activitate pare fără sens. Așa că mintea creează o activitate „cu sens” – visatul cu ochii deschiși la viitor.

Mintea spune: „Da, trecutul e bun dar trecutul s-a terminat; nu se mai poate face nimic în privința lui. Se poate face ceva în privința viitorului, pentru că viitorul încă nu a venit”. Așa că din experiențele trecute, le alegi pe acelea care ți-ar plăcea să se repete și lași baltă experiențele care au fost nefericite, dureroase și pe care nu vrei să le repeți în viitor. Visatul cu ochii deschiși nu e decât trecutul modificat – mai frumos aranjat, mai împodobit, mai plăcut, mai puțin dureros, mai agreabil. Asta face mintea, și în felul acesta ratezi realitatea.

Meditația înseamnă pur și simplu câteva momente în care nu te afli în minte, câteva momente în care te strecori afară din minte. Te strecori în realitate, în ceea ce este. Aceste momente existențiale sunt atât de minunate încât, odată ce le-ai gustat, nu mai visezi cu ochii deschiși. Atât timp cât nu guști meditația, vei continua să visezi cu ochii deschiși. Dacă nu te hrănești cu meditație vei continua să fii înfometat și să jinduiești după puțină mâncare din viitor. Și știi că viitorul nu o să ți-o aducă, pentru că ziua de azi a fost viitor doar cu o zi în urmă. Ieri, ziua de azi era viitor și visai la el cu ochii deschiși. Acum e aici. Ce se întâmplă? Ești fericit? Și ieri a fost alaltăieri viitor. Tot trecutul a fost cândva viitor și a zburat pe nesimțite iar la fel va zbura și viitorul.Te amăgești visând cu ochii deschiși. Omul care nu e fericit fără niciun motiv, care nu e destul de nebun să fie fericit fără nici un motiv nu o să fie fericit niciodată. Va găsi întotdeauna ceva care să-i distrugă fericirea. Mereu va găsi că-i lipsește ceva, că nu are ceva. În viață nu e posibil să ai la dispoziție totul și chiar dacă ar fi posibil, tot nu ai fi mulțumit. Așa funcționează mintea – când ai tot ce îți dorești, te plictisești.

Mintea nu te lasă niciodată să fii fericit. Indiferent de condiții, mintea va găsi întotdeauna ceva care să te facă nefericit. Altfel spus, mintea e o masinărie de produs nefericire. În asta constă toată funcția ei – să producă nefericire. Dacă te lepezi de minte, devii dintr-o dată fericit, fără nici un motiv. Atunci fericirea e la fel de firească precum respirația. Ca să respiri nu trebuie nici măcar să fii conștient. Respiri pur și simplu. Conștient, inconștient, treaz, adormi, respiri. Exact așa e fericirea. Fericirea este natura ta cea mai intimă. Ea nu are nevoie de condiții exterioare, există pur și simplu, ești tu. Fericirea este starea ta naturală, nu e o realizare. Dacă ieși din mașinăria minții, ești dintr-odată fericit.

De ce visez mereu cu ochii deschiși la viitor? Visezi cu ochii deschiși la viitor pentru că nu ai gustat prezentul. Începe să guști prezentul. Găsește câteva momente în care pur și simplu să te delectezi. Uitându-te la copaci, fii doar privirea. Ascultând păsărelele, fii doar o ureche și ascultă. Lasă cântecul lor să pătrundă în adâncul ființei tale, să se răspândească în toată ființă ta. Fă tot ce simți că-ți place și bucură-te total. În acele momente trecutul și viitorul vor dispărea, și vei fi aici și acum.

Evanghelia nu e în Biblie. Evanghelia e în râuri și în mugetul sălbatic al oceanului, în freamătul copacilor, în cântecul păsărilor și în liniștea stelelor. Vestea bună e scrisă peste tot. Întregul univers e un mesaj. Decodează-l. Învață-i limbajul. Limbajul lui este aici și acum.

Text prelucrat din discursurile lui OSHO