Conflictul dintre rațiune și pasiune

„ Sufletul vostru, adeseori,este un câmp de luptă, unde rațiunea și judecata se înfruntă cu pasiunile și poftele voastre.

Pot fi eu pacificatorul sufletului vostru, spre a schimba ura și dușmănia din voi în unitate și melodie?

Dar cum aș reuși, afară numai dacă voi înșivă nu sunteți, de asemeni, liniștitorii, ceva mai mult, prieteni ai chipului vostru interior?”

Versete din „Profetul” de Kahlil Gibran

Existența nu-ți dă nimic fără nici un scop. Ne-a dat rațiune. Rațiunea are ochi, capacitatea de a gândi, de a afla ceea ce este corect. Ne-a dat și inimă, cu toate pasiunile ei. Dar inima știe să cânte, să danseze, să iubească. Inima nu face știință și tehnologie, rațiunea nu știe de iubire, pace, liniște, toate aceste calități care transced condiția umană obișnuită.

Inima ne dă aripi pentru transcendență, pentru zborul solitarului către solitar. Inima este poarta prin care treci către Dumnezeu. Rațiunea este absolut incapabilă să treacă spre Dumnezeu. Ea știe să producă bani, lucruri, obiective, dar nu are idee de lumea interioară.

Aici nu apare nici un conflict. Rațiunea lucrează în lumea obiectivă, iar inima în cea subiectivă. Dacă ești atent, meditativ, vei găsi cu ușurință echilibrul între cele două. Dar câți oameni raționali înțeleg să fie atenți, să mediteze, să se centreze? Pentru cei ce înțeleg, omul este un tot organic. Nu poți să te împarți și să fii fericit. Toate părțile tale trebuie să fie unite într-un tot armonios, ca o orchestră – atâția oameni cântă la instrumente diferite și dacă n-ar ști cum să amestece sunetele lor, n-ar mai există muzică în lume, ci numai zgomote, care n-ar aduce sufletului decât dizarmonie.

Întreaga istorie umană e o istorie a divizării. Renunță la asta, renunță la aia, agață-te numai de o parte a ființei tale… și vei rămâne în mizerie, pentru că fericirea apare numai când părțile dansează împreună, în armonie, fără nici un conflict. De ce a creat omul această divizare ? Ea nu a apărut fără motiv. Cei care vor să domine, să exploateze, cei care vor să țină oamenii în sclavie perpetuă, ei au ales să facă această lucrătură. Un om întreg nu poate fi oprimat, nu poate fi exploatat și nu poate fi redus la sclav.De ce există numai nefericire, de ce nu mai există muzică în omenire? Motivul este ca preoții tuturor religiilor, politicienii tuturor orientărilor ideologice sunt atât de ahtiați după putere, încât nu vor ca oamenii să audă pe cineva vorbind despre unitate, armonie interioară, nedivizare, întreg. Și astăzi, mai mult ca oricând, au puternice suporturi, au mass-media cu posturi de televiziune.

Cei care aleg rațiunea vor avea toate posibilitățile de a fi puternici în lume și goi pe dinăuntru. Acele rare suflete care aleg pasiunea, iubirea, inima, vor fi iluminați interior de frumusețe, fericire, parfum, dar în afară nu vor avea nici o putere.

Dar da, se vor produce schimbări, pentru că din ce în ce mai mulți oameni raționali încep să înțeleagă glasul interior al inimii. Inima nu poate să strige, ea doar șoptește, iar mintea țipă atât de tare, încât inimii îi este practic imposibil să mai audă ceva. Și totuși oamneii încep să-și audă șoaptele inimii. Se vor produce schimbări pentru că educația și societatea existența în lume a reușit să creeze un dezastru umanitar, iar oamenii nu-și mai pot suporta nefericirea și încep să-și asculte și inima.

Text prelucrat din „ Profetul” de Kahlil Gibran reflectat de OSHO

Vă invităm la cursurile noastre de meditație și vindecare spirituală!

https://www.facebook.com/biovivoterapii/events/

Acest articol a fost publicat în Ştiinţă şi spiritualitate și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Conflictul dintre rațiune și pasiune

  1. dumitruichim zice:

    Am citit și recitit acest text pentru frumusețile înaltului abis!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu