Cum intrăm în Paradis

„ Rațiunea și pasiunea sunt cârma și pânzele sufletului vostru mereu navigând.

Dacă pânzele și cârma voastră se rup, nu puteți decât să vă clătinați pe valuri la întâmplare, ori să rămâneți prinși în impas în mijlocul mării,

Fiindcă rațiunea, de una singură dormind, restrânge întregul elan; și pasiunea, liber lăsată, e o flacără arzând până la propria-i mistuire.

De aceea, fie ca sufletul vostru să-și exalte rațiunea până la înălțimea pasiunii, pentru că astfel să poată cânta,

Iar rațiunea să vă conducă pasiunea astfel, încât aceasta să poată dăinui în permanentă reînviere și ca pasărea Phoenix să renască din propria-i cenușă ”

Versete din „Profetul” de Kahlil Gibran

Când ai înțeles unitatea dintre rațiune și pasiune și ele nu mai sunt în conflict, dintr-o dată vei vedea că apare un nou spațiu în tine: sufletul tău. Acum, pentru că simți sufletul liniștit, pentru că nu se mai duc lupte între corp, rațiune, inimă, ai timp, liniște și loc să vezi ceva de dincolo: spiritul.

Ești, de fapt, un triunghi: rațiune, inimă și suflet iar prin suflet ajungi la spirit, poți comunica cu spiritul. Dar foarte puțini au ajuns la spirit, pentru că luptele din ei nu se mai opresc. N-au timp să exploreze, rațiunea îi împinge afară, inima îi trage înăuntru. Lupta asta a fost impusă de cei care vor ca oamenii să fie slabi, fără să ajungă la spirit – să fie mașini, să fie roboți. Aproape toată lumea face asta, se clatină la întâmplare pe valuri cu pânzele și cârmele rupte. Rațiunea are limite. Nu poate să accepte ceea ce este nemărginit. Pasiunile tale sunt focul tău – focul vieții tale. Dacă nu ai grijă de ele, nu le asculți și le ignori, acest foc se va distruge pe sine. Același foc ar putea fi folosit de rațiune, pentru a-și depăși limitele, să-și ardă închisorile și tu vei avea întregul cer la dispoziția ta. Pasiunea nu cunoaște limite. Energia ta e o sursă inepuizabilă, pentru că energia ta e energia întregului Univers.

Binecuvântat este acela a cărui rațiune cântă și dansează, pentru că rațiunea cunoaște numai curiozitate, îndoială, întrebări; nu știe nimic despre cântec, dans, sărbătoare – acestea sunt ale inimii. Dar dacă sufletul, conștiența, le alătură, vor deveni partenere la dans, vor cânta împreună atât de profund acordate, încât dualitatea va dispărea. Iar dispariția dualității e începutul unei vieți noi, fără conflicte, fără lupte. Viața ta va deveni o grădină a raiului. Energiile tale reunite vor crea paradisul.

Ți s-a spus întotdeauna că dacă vei îndeplini unele condiții ca hindus, creștin sau mahomedan, vei intra în paradis. Dar eu îți spun: nu intri niciodată în paradis. El va intra în tine în momentul în care dispare războiul și inima și rațiunea dansează împreună, perfect acordate. Paradisul stă și așteaptă momentul în care poate să intre. Trăiești în iad când ești în conflict, luptându-te cu ține însuți. Raiul e în tine când ești în liniște absolută și un cântec răsare din totalitatea, unitatea ta organică.

Dar, atenție, pasiunea ta moare în fiecare moment, pentru că ea nu știe nimic de trecut și de viitor, acestea sunt acumulări ale rațiunii. Pasiunea cunoaște doar acest moment – și în fiecare moment moare; dacă va fi călăuzită de ochii rațiunii, fiecare moment va fi o înviere. Vei muri și vei învia mai proaspăt, mai tânăr, mai bun, mai elevat. Pasărea mitologică, Phoenix, este un simbol care îți spune că trebuie să mori în fiecare moment, pentru a renaște în fiecare moment, din propria cenușă. Aceasta este una din cele mai puternice și pline de înțelepciune metafore. Filozofia religiei este aceasta: mori și reînvii, și vei rămâne mereu proaspăt, în mișcare… Nu vei îmbătrâni, ci vei evolua.

A îmbătrâni nu e o calitate – animalele îmbătrânesc, copacii îmbătrânesc. Numai omul are privilegiul, prerogativa, șansa de a evolua și a rămâne mereu proaspăt, tânăr chiar și la vârstă înaintată. Plin de visele de dincolo, nici pe patul de moarte nu va fi trist că părăsește această viață; dimpotrivă, va fi incitat de pelerinajul cel nou care tocmai începe, pentru că știe că moartea nu e doar moarte, ci și înviere. Iar cât a trăit această viață pământeană, a trăit în Paradis, renăscând în fiecare moment.

Text prelucrat din „ Profetul” de Kahlil Gibran reflectat de OSHO

Vă invităm la cursurile noastre de meditație și vindecare spirituală!

https://www.facebook.com/biovivoterapii/events/

Acest articol a fost publicat în Ştiinţă şi spiritualitate și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s