Viața este un proces, nu este o stare. Omul trebuie să fie în mișcare permanentă. O veche zicală zice: „Omul autentic este acela pe care răsăritul nu-l găsește acolo unde l-a lăsat apusul”. OSHO detaliază: „…Nesiguranța este însăși substanța vieții. Dacă nu înțelegi nesiguranța, niciodată nu o să înțelegi viața…. Nesiguranța îi ține pe oameni proaspeți, vii, aventuroși, știind că lucrurile se pot schimba. Chiar și fără să schimbe ei lucrurile, urmează a fi schimbați. Așadar, schimbarea are un rol uriaș, acela al transformării…. Dar mintea noastră este în așa fel educată încât să ne fie frică de nesiguranță și să căutăm toată viața siguranță. Financiară, politică, religioasă – sub toate aspectele dorim să fie sigură. Dar securitatea înseamnă moartea, o moarte vie. Înseamnă că ziua de mâine va fi doar repetarea zilei de azi, iar azi este repetarea zilei de ieri.
Trăiești? Este prezent dansul în viața ta? Te miști, crești, riști, accepți înfruntările unui drum periculos? În acceptarea pericolului, în acceptarea faptului că se poate întâmpla oricând, orice, viața dă tot din ea ce are mai bun, mai deplin….Nesiguranța nu este un spațiu ce trebuie respins, este un spațiu ce trebuie iubit și slăvit, celebrat…pentru că ziua de mâine va aduce vești noi.
Milioane de oameni au decis să trăiască la un nivel minim din simpla teamă că la limita superioară ar putea cădea. Este mai sigur să trăiești la nivel minim, dar este mai sigur să nu trăiești deloc. Nimeni nu a auzit vreodată că morții ar fi nesiguri, cimitirele sunt cele mai sigure locuri. Odată ce ai intrat în mormânt, nu mai există frică, nici măcar moartea nu-ți mai poate face ceva – nu poți muri de două ori. Omul a încercat să creeze un fals decor al siguranței, știind foarte bine că va cădea, dar și așa continuă să adune recuzită în jurul său. Timpului nu-i pasă de recuzită, nici vieții nu-i pasă de ea. De fapt, este o îndurare a naturii indiferent ce ai face, vei rămâne în nesiguranță. Poți să ai contul plin la bancă, să ai o asigurare bună – dar astea sunt doar strategii să te păcălești singur. Ce siguranță poți să ai în fața morții? Ce siguranță poți să ai în fața permanentei schimbări a curgerii vieții…
Trebuie să înțelegi că nesiguranța respectivă este însăși natura vieții, nu există nici o cale de a o ocoli. Și când nu există nici o cale de a o ocoli, singurul lucru înțelept este să te bucuri de ea. Când este imposibil să-l eviți, continui să te dai cu capul de perete? Așa că este mai bine să transformi nesiguranța într-o frumoasă experiență. De fapt , asta și este”.

Oferit cu mult drag de Bio Vivo Terapii!