Când corpul acționează spontan, asta se numește instinct. Când sufletul acționează spontan, asta se numește intuiție. Ele seamănă și totuși sunt departe una de cealaltă. Instinctul e a corpului – grosierul iar intuiția e a sufletului – subtilul. Între cele două se află mintea, expertul, care nu functioneza niciodată spontan. Mintea înseamnă cunoaștere. Cunoșterea nu poate fi niciodată spontană. Instinctul este mai jos decât intelectul, intuiția este superioară intelectului. Amândouă sunt dincolo de intelect și amândouă sunt bune.

Intelectul este o funcție a capului, instinctul este o funcție a corpului iar intuiția este o funcție a inimii. Iar dincolo de acestea trei este ființa, a cărei singură calitate este cea de martor.

Intelectul trăiește prin , el nu este niciodată corect. Instinctul este întotdeauna corect, el îți arată exact calea firească, calea relaxată și calea pe care o urmează universul. Dar, în mod ciudat toate religiile condamnă instinctul și prețuiesc intelectul.

La celălalt pol al ființei – dincolo de minte, care este lumea intelectului – se află lumea intuiției. Intuiția își deschide ușile prin meditație. Meditația este pur și simplu o bătaie în ușa intuiției. Intuiția îl face pe om înțelept. Fie că se numește iluminare, fie că se numește deșteptare, e tot înțelepciune, diferă doar numele.

Persoana înțeleaptă este cea care creează armonie între cap, inimă și corp.

Intelectul este mintea. Instinctul este corpul. Și exact așa cum instinctul funcționează perfect în folosul corpului, intuiția funcționează perfect în ceea ce privește conștiința. Între aceste două se află intelectul – un pod ce trebuie trecut. Însă există mulți oameni, multe milioane de oameni care nu trec niciodată podul. Ei stau pur și simplu pe pod crezând că au ajuns acasă.

Intelectul poate fi o barieră pentru cei care cred că dincolo de el nu e nimic; intelectul poate fi un un culoar frumos pentru cei care gândesc că dincolo de el se află cu siguranță ceva.

Intelectul face din toate o problemă și nu știe nici o soluție. instinctul nu creează niciodată vreo problemă și nu are nevoie de soluții; el funcționează pur și simplu natural. Intuiția este soluția pură, ea nu are probleme. Dacă înțelegi bine deosebirea, este simplu: fără instinct ești mort; iar fără intuiție viața nu are sens – te târăști de azi pe mâine, fără rost, vegetezi, pur și simplu.

Depinde de noi dacă facem din intelect o turbulență sau o piatră de pus piciorul. Când dai de o piatră pe stradă, fie o consideri obstacol, fie o folosești ca o piatră pe care pui piciorul pentru a urca pe un plan mai înalt. Cei care înțeleg cu adevărat folosesc intelectul ca pe o piatră de pus piciorul. Însă masele se află sub controlul religiilor, care le învață să folosească intelectul ca forță represivă împotriva instinctului. Își folosesc toată energia în lupta cu propria lor forță de viață.

Intuiția este cea mai înaltă treaptă a scării, scara conștiintei. Această scară are trei trepte: prima și cea mai de jos este instinctul; a doua, cea din mijloc, este intelectul; iar a treia, cea mai de sus, este intuiția.

Instinctul face parte din mintea subconștientă, iar intelectul face parte din mintea conștientă, dar problema este că mintea conștientă este numai o zecime din mintea subconștientă. Este exact ca un aisberg – numai o zecime se arată deasupra apei; dedesubt se ascunde de nouă ori mai mult. Mintea subconștientă este mereu tăcută, cufundată adânc în întuneric. Pe ea n-o deranjează deloc mintea ta conștientă. Orice decizi cu mintea conștientă poate fi azvârlit la o parte în orice clipă de mintea subconștientă, pentru că ea este de nouă ori mai puternică. Ea nu-și bate capul cu logica ta, cu rațiunea, cu nimic.

Reprimă ceva, iar acel ceva devine valoros. Cu cât îl reprimi mai mult, cu atât devine mai valoros. Nu-l reprima și își pierde toată valoarea. Odată ce subconștientul este complet liber de reprimare, instinctul are o altă calitate. El se unește cu inteligența. Când subconștientul nu mai e reprimat, când între conștient și subconștient nu mai există nici un zid, poți să intri și să ieși din subconștient  tot atât de ușor cum treci dintr-o cameră în altă cameră.

• În centrul subconștientului se află instinctul.
• În centrul conștientului se află intelectul.
• În centrul supraconstientului se află intuiția.

Instinctul te face să acționezi în plan fizic, te forțează să acționezi chiar împotriva voinței tale. Intelectul te ajută să găsești căi de a face sau a nu face un anumit lucru, atunci când vrei să-l faci sau nu vrei să-l faci. Funcția intelectului, atribuția lui este de a găsi o cale. Dacă vrei să urmezi instinctul, intelectul va găsi o soluție. Dacă ești o persoană așa zisă religioasă, o persoană pseudoreligioasa și vrei să te împotrivești instinctului, intelectul va găsi o cale. Căile ar putea fi ciudate, însă intelectul este în slujba ta; el face ce vrei tu. El nu e pentru ceva, nici împotriva – e pur și simplu la dispoziția ta. Un om întreg la minte își folosește intelectul pentru a-și satisface subconștientul. Cu cât îl satisface mai repede, cu atât mai bine, căci se eliberează de el. Satisfacerea însemnă eliberarea de el. Odată ce subconștientul este satisfăcut și mulțumit, iar biologia, chimismul se stabilizeaza, energia țâșnește singură în sus și se oprește numai în centrul minții supraconstiente. Iar acolo începe să funcționeze intuiția.

Ce este intuiția? Intuiția seamănă  în unele privințe cu instinctul, iar în alte privințe se deosebește total de el; în unele privințe seamănă cu intelectul, iar în alte privințe de diametral opusă lui. Trebuie să înțelegi ce e cu intuiția, pentru că e cel mai subtil lucru din tine. Intuiția seamănă cu instinctul pentru că nu poți să faci nimic în privința ei. Ea face parte din conștiința ta, la fel cum instinctul face parte din corpul tău. Nu poți face nimic în privința instinctului și nu poți face nimic în privința intuiției. Dar așa cum poți permite ca instincele tale să fie satisfăcute, la fel îi poți da libertate totală intuiției să fie satisfăcută. Și o să te mire ce puteri nebănuite porți în tine. Intuiția îți poate da răspunsuri la întrebări esențiale – nu verbal, ci existențial. Atât intuiția cât și instinctul sunt independente de tine. Instinctul e în puterea naturii, a naturii subconștiente, iar intuiția e în mâinile universului supraconștient, ale conștiintei care înconjoară întregul univers, conștiința oceanică în care noi suntem doar niște insulițe – sau, și mai bine, niște aisberguri, pentru că ne putem  topi în ea și deveni una cu ea.

Culegere de texte din discursurile lui OSHO