„Iar rațiunea să vă conducă pasiunea astfel, încât aceasta să poată dăinui în permanentă reînviere și ca pasărea Phoenix să renască din propria-i cenușă

Potrivit e să dați rațiunii și pasiunii aceeași prețuire, ca și când ați face-o pentru doi oaspeți iubiți în casa voastră aflându-se;

Cu siguranță, nu veți onora pe unul în dauna celuilalt, pentru că dând mai multă atenție unuia, veți pierde dragostea și încrederea amândurora.

Când, printre coline, vă odihniți, împărtășindu-vă din pacea ogoareor și a pajiștilor până în zări întinzându-se – atunci inima voastră să spună în taină: Creatorul se odihnește în rațiunea Sa.

Iar atunci când bubuie furtuna, când vântul năprasnic zdruncină pădurea și când tunetul și fulgerul proclamă măreția cerului, atunci inima voastră să șoptească smerindu-se: Creatorul se frământă în pasiunea-I.

Și, fiindcă sunteți un suflu în sfera Celui Puternic și o frunză în pădurea acestuia, asemeni lui trebuie să vă odihiti în rațiune și să vă mișcați în miezul pasiunilor”.

Versete din „Profetul” de Kahlil Gibran

Să nu uitați niciodată ce spune Kahlil Gibran, pentru că nu sunt doar cuvinte, sunt semințe care vă vor transformă în grădini minunate, cu păsări cântătoare, cu flori peste tot și atunci paradisul care abia așteaptă, va bate la ușă și va spune: „Am venit, ești pregatit”

El spune mai întâi că rațiunea va trebui să se ridice, prin conștiență, la înălțimea pasiunii, ca să poată cânta. Și al doilea lucru este încă și mai important: „…Iar rațiunea să conducă pasiunea…” astfel încât să nu vă pierdeți în orbire. Pe înălțimi, orbirea e foarte periculoasă – mai bine stai în vale, cu toți ceilalți orbi. Chiar dacă vei cădea, nu vei muri – poate vei avea câteva zgârieturi sau chiar fracturi, dar nu vei muri.

Poemul lui Kahlil Gibran reprezintă o sinteză de care omul are nevoie – chiar acum – pentru că toată omenirea din trecut a scăpat din vedere toate acestea, sinteza, sincronizarea. Este momentul ca oamenii să se bucure de Dumnezeu în orice situație – ziua Dumnezeu e lumina, noaptea e întuneric. Nu creați conflicte pentru că alungați bucuria de a vă întâlni cu Dumnezeu.

Odată ce nu mai dați lupte în voi, deveniți biserici – și nu veți mai cumpăra icoane ale lui Dumnezeu ca să vă împodobiți aceste biserici. Dumnezeu cel viu a intrat mereu în ființa omului care a devenit biserică, un loc sfânt, sacru.

Ai tot ce-ți trebuie. Ai toate posibilitățile. Dacă ratezi, nimeni altcineva din afară ta nu va fi vinovat.

Dumnezeu așteaptă la ușă, dar în tine e o dezordine, că nimeni n-ar vrea să intre. Chiar dacă bate la ușă, tu nu-L auzi…El nu știe decât să bată cu mâna. Astfel știe dacă ești pregătit sau nu, dacă ești gata să-L primești sau nu: ești tu gazda căreia El săi fie oaspete?

Text prelucrat din „ Profetul” de Kahlil Gibran reflectat de OSHO 

Vă invităm la cursurile noastre de meditație și vindecare spirituală!

https://www.facebook.com/biovivoterapii/events/