De când se naște, omul se află într-o transformare continuă. Cu fiecare clipă toate corpurile sale: eterico-fizic, emoțional și mental, se schimbă. Suntem un flux de energie, într-o transformare continuă. Și totuși, avem în același timp ideea că există ceva care a rămas constant același, încă din copilărie, ceva care dă sens cuvântului “eu”. Există  un atașament în interiorul nostru, față de o entitate, căreia îi spunem  “eu”, care constituie identitatea noastră și care mai este denumită  “atașamentul față de ego”. Acest atașament se referă la o agățare strânsă, înrădăcinată, de o entitate ce pare să fie în interiorul ființei  noastre și care ne definește ca indivizi distincți. Simțim de asemenea că acest “eu” este vulnerabil și că trebuie să-l  protejăm, să-l apărăm. De aici vine repulsia noastră, față de tot ce îl poate amenința, îl poate supăra, face trist pe acest “eu”, precum și atracția noastră față de tot ceea ce îi oferă plăcere, confort și siguranță și îl face să se simtă fericit, pe acest“eu”. Din aceste două emoții elementare, față de “eu”- repulsie și atracție-se formează o întreagă gamă de emoții. Este interesant cum dobândirea “egoului” îi face pe oameni să-și reprime exprimarea liberă a emoțiilor. În copilărie, chiar de la vârstă de 4 – 5 ani, când egoul ia naștere, copilul își face un tipar de reprimare a acelei părți din spectrul emoțiilor, care durează toată viața. Noi nu suntem responsabili de declanșarea emoției.

Devenim conștienți de ea, odată ce emoția s-a declanșat, nu și în timpul procesului care a generat-o. Oamenii simt că emoțiile vin peste ei. Conștientizăm emoția, când începem să o trăim. În practica meditației, în care cultivi abilitatea introspectivă de a-ți monitoriza propriile stări mentale, ajungi să discerni când excitația sau delăsarea minții sunt pe cale să apară. Asta este o componenta principală în a ne gestiona emoțiile, descrisă de Dan Goleman în Inteligența emoțională. În viziunea budista, gândurile, sunt încărcate de emoții iar emoțiile sunt invariabil combinate cu gândurile, aspect care a fost preluat și în viziunea neurologiei moderne. Idea de bază este că emoțiile uneori preced, alteori sunt simultane și alteori apăr după gând. Emoțiile sunt publice, doar gândurile sunt private, înțelegând prin aceasta că le semnalăm altora ce emoție simțim. Când se declanșează o emoție, produce schimbări în expresia noastră pe chip, în voce, în modul de a gândi, ale impulsului de a acționa.  Toate acestea se petrec involuntar și dacă nu le dăm curs, simțim cum în noi se duce o luptă. Ne luptăm să păstrăm controlul, să nu vorbim, să nu acționăm. Emoțiile pot fi scurte, una, două secunde. Pot fi fericit într-un moment și furios în clipa următoare și apoi trist , imediat. Sau o emoție poate dura mai multă vreme. Mânia și frica accelerează pulsul. Mânia încălzește palmele. Frica face palmele reci. Mușchii din jurul ochilor nu pot fi controlați. Există 18 forme diferite de zâmbet dar când ochii nu intervin, zâmbetul este fals. Adoptând în mod intenționat o expresie facială, îți produci o schimbare fiziologică. Este vorba de expresiile voluntare. Adică, impunând feței să afișeze un zâmbet, în creier se declanșează o activitate specifică fericirii, în schimb, un fel de grimasă, declanșează o activitate specifică tristeții.

Potrivit lui Paul Ekman există cam până la 10 emoții principale: mânia, frica, tristețea, dezgustul, disprețul, surpriza, bucuria, stânjeneala, vina și rușinea. Ele pot avea cauze externe cât și interne, respectiv gândurile. Dispozițiile sunt înrudite cu emoțiile, diferența dintre ele fiind durata. Emoțiile vin și pleacă în câteva secunde, o dispoziție poate să dureze și o zi întreagă. De cele mai multe ori nu putem spune ce a declanșat o dispoziție. Dispozițiile negative ne schimbă modul de a gândi. Dacă mă trezesc într-o dispoziție proastă, iritabilă, caut motive de ceartă. În psihologia budistă tibetană nu există termen pentru dispoziția proastă. Ei spun că ceea ce dă naștere mâniei se traduce literal prin “nefericire mentală”, ceea ce este un sentiment constant de insatisfacție, astfel poți deveni ușor iritabil și ești gata mereu să te înfurii.

Psihologii budiști spun că pentru asta există cauze imediate ca stimulii de mediu extern, starea fiziologică, gândurile dar și cauze ascunse îndepărtate din viețile trecute, stocate în minte sub forma unor informații. Diferența fundamentală este că budiștii consideră că este bine să te eliberezi complet de mânie, în mod definitiv iar majoritatea occidentalilor mai susțin că mania, în proporția și situația adecvată, este chiar potrivită. Budiștii, vorbind despre complexitatea minții umane, spun că există  84.000 de tipuri de emoții negative, care duc către calea budistă de transformare interioară. Această multitudine de emoții negative ale omului, psihologii budiști le îmbină în cinci emoții principale, acceptate astăzi și de lumea oamenilor de știință: ură, dorință (atașamentul), confuzie (ignoranța), mândrie și gelozie (invidie). Ura, este dorința profundă de a-i face rău cuiva, de a-i distruge fericirea. Este înrudită cu multe alte emoții, cum ar fi: resentimentul, disprețul, ostilitatea, etc. Dorința sau atașamentul are mai multe aspecte, dorința propriu zisă pentru plăcerile simțurilor sau pentru un obiect pe care vrem să-l posedăm. Există și aspectul subtil al atașamentului față de noțiunea de “eu”, față de persoană, și față de realitatea unor fenomene, situații. Atașamentul te face să vezi lucrurile cum nu sunt de fapt, de a te agăța de un anumit fel de a percepe lucrurile. De exemplu: că oamenii, prietenia, iubirea, posesiunile vor dura, deși este limpede că nu va fi așa. Confuzia sau ignoranța, poate fi definită ca lipsa capacității de a discerne ce trebuie făcut sau ce trebuie evitat pentru a fi fericit și a nu suferi.

Mândria, are multe aspecte: a fi mândru de propriile realizări, a te simți superior altora sau a-I disprețui, a-ți evalua greșit calitățile sau a nu recunoaște calitățile altora. Merge adeseori, mână în mână cu ignorarea propriilor defecte. Gelozia (Invidia), este încapacitatea de a te bucura de fericirea altora. Oamenii nu sunt niciodată invidioși pe suferința altora, ci pe fericirea lor și pe calitățile lor. De ce sunt toate aceste emoții elementare atât de strânse de noțiunea de “eu”? Să ne imaginăm ca îi spunem dintr-o dată unei persoane: “Poți  să te înfurii, te rog, tare, foarte tare, în acest moment?” Nimeni nu va reuși să se înfurie cu adevărat. Dar dacă spui aceleiași persoane:  “Ești un ticălos, ești  un om dezgustător“ , nu va trebui să aștepți mult și acea persoană se va înfuria. Asta doar pentru că i-ai vizat “egoul”. Când vom analiza însă, dacă acest “egou” îl putem găsi într-o parte anume a corpului, vom constata că de fapt este doar o iluzie. Am putea crede că îl găsim în conștiință. Dar și conștiința este un flux în continuă transformare. Gândul care a trecut s-a dus, cel viitor încă n-a sosit. Cum poate exista cu adevărat “egoul” în prezent, suspendat între ceva care a trecut și ceva care încă nu a apărut ? Și dacă “egoul”  nu poate fi identificat în minte sau în corp, nici în amândouă laolaltă, nici ca ceva deosebit de ele, este evident că nu există nimic concret prin care să justificam sentimentul atât de puternic al “egoului”. Este doar un nume dat unui flux continuu, așa cum putem arăta  către o apă curgătoare, un rău, un fluviu și să-l numim cum vrem noi: Dunăre, Mississippi, Sena, etc.  Dar când ne agățăm de el, când credem că există o barcă pe acea apă, atunci apar toate necazurile. Când începem să ne agățăm de această noțiune de “eu”, ca de ceva care există cu adevărat, atunci acel lucru trebuie protejat și satisfăcut.  Aversiunea, repulsia, cele cinci emoții negative principale și în cele din urmă, cele 84.000 de aspecte ale emoțiilor vătămătoare vor ieși la iveală.

Vrei să afli mai multe despre emoțiile negative? Ce rol au emoțiile și cum putem să le înlocuim pe cele negative cu altele benefice pentru viața noastră? Participă la un curs de ThetaHealing, organizat de Bio Vivo. Pentru a afla detalii,  apăsa aici. Va urma!

Urmărește blogul Bio Vivo Terapii.