Postările anterioare, cu privire la „O nouă viziune asupra lumii”, au avut scopul de a ne pregăti, pentru a face pasul, către abordarea unui mod de viață armonios, în acord cu legile divinității. Acesta nu poate fi altul decât viețuirea în unitate cu toate ființele și lucrurile lăsate de Dumnezeu pe Pământ, precum și cu tot ceea ce ne înconjoară din marele Univers. Aceasta este totalitatea. Conceptul de totalitate a fost foarte bine explicat de medicul american, Deepak Chopra, „poetul-profet al medicinei alternative”, cum l-a numit Revista Time, când l-a desemnat unul dintre cei mai importanți 100 de eroi și modele ale secolului. „Daca vom ajunge să ne percepem ca parte integrantă din totalitate, în noi se va naște o nouă înțelegere. Nimeni nu ne obligă să ne privim pe noi înșine sau să îi privim pe ceilalți oameni din perspectiva dramei – bine contra rău – sau – corect versus incorect. Noi putem renunța oricând dorim la judecată în favoarea compasiunii, iubirii și iertării. Aceasta este vindecarea care se produce odată cu acceptarea totalității.” Pentru a ajunge acolo însă, avem nevoie de sinele adevărat, de fapt de singurul sine pe care îl avem. Sinele fals sau cum îi mai spune, sinele din umbră, egoul sau sinele divizat, este creat numai de minte. Și el, este cel care ne conduce viața. Fără a conștientiza sinele adevărat, nu avem cum să alegem armonia, nu avem cum să trăim în unitate cu toți cei din jurul nostru. Dar cum să reușim a conștientiza sinele adevărat, fiind conduși de un sine divizat? Maestrul indian Krishnamurti, spunea că „Libertatea nu este sfârșitul căii. Este începutul ei. Practic, nu există o destinație finală. Libertatea este simultan începutul și sfârșitul căii” Prin urmare starea de totalitate nu înseamnă să fii bun și nu rău, să fii pozitiv și nu negativ, să fii înger și nu demon, să fii pur și nu impur. Totalitatea nu are diviziuni, fiind totul în același timp. Scopul noii viziuni asupra lumii, este transformarea acestui concept într-un mod de viață. Iar abordarea holistica a științei, din ultima perioadă, completează și chiar susține, în multe privințe, aceast concept. Totalitatea are capacitatea să vindece corpul fizic dar și corpul subtil al omului. Fiecarea celulă comunică cu toate celelalte. Ea urmărește întotdeauna să atingă starea de echiibru. Odihna trebuie să se armonizeze cu activitatea. Nici o parte nu este mai importantă decât întregul, decât totalitatea. Fiecare celulă se adaptează la schimbările mediului exterior. Bolile sunt rezultatul stresului, de aceea totalitatea contracarează și ține sub control stresul. Sinele, în armonie cu corpul nostru fizic, este întotdeauna senin, își păstrează calmul chiar și în mijlocul celei mai intense activități. A fi complet în totalitate înseamnă a fi perfect vindecat. Prin urmare, atâta timp cât sinele care te conduce este divizat, nu ai cum să fi complet vindecat. Chopra sintetizează magistral acest concept : „ Iluzia în care cădem noi cel mai frecvent este aceea de a crede că viața ne forțează să alegem între bine și rău. În realitate, mai există și o a treia cale, și anume calea totalității. Din perspectiva acesteia, lumina și întunericul pot fi echilibrate, fără a fi sclavul niciuneia dintre ele. În acest fel, opoziția dintre lumină și întuneric poate fi transformată într-o tensiune creatoare. Eroii cei buni trebuie să continue să câștige, dar este de preferat ca eroii cei răi să nu piardă tot timpul, întrucât acesta ar fi sfârșitul poveștii. Universul ar deveni un fel de muzeu fosilizat și mumificat. La modul ideal, forțele adevărului, binelui, frumuseții și armoniei ar trebui să fie întotdeauna cu un pas înaintea celor întunecate. Corpul nostru fizic reușește de minune să aplice acest mecanism, la fel și Universul. Din multe puncte de vedere, spiritualitatea nu face altceva decât să imite natura. Totalitatea este sinonimă cu descoperirea sursei, a acelui nivel al conștiintei în care nu mai există nici o constiinta”. Iată unele indicii care atestă faptul că ești foarte aproape de intrarea în starea de totalitate, sursa conștiintei tale: te cunoști pe tine însuți; empatizezi cu toți ceilalți, fără a-i critica; te consideri parte integrantă din totalitate; simți că nu faci parte integrantă din această lume ci că lumea face parte integrantă din tine; acțiunile tale au întotdeauna efecte benefice pentru tine; dorințele tale devin cu ușurință realitate, fără conflicte sau eforturi mari; te poți implică profund în acțiunile tale și totuși rămâi perfect detașat; nu ești afectat personal, indiferent de rezultatul final; știi să te abandonezi; momentul ideal ți se pare cel prezent. Dacă ești în totalitate nu mai trebuie să lupți cu umbra din subconștient pentru că totalitatea transcende umbra. În schimb dacă vei continua să te lupți cu umbra pe nivelul problemelor și vei refuza să te apropii de starea de totalitate, acțiunile tale vor arăta ca în exemplele următoare: ai o durere cronică, dar în loc să te duci la doctor, te limitezi să iei mai multe analgezice; dacă cineva te antipatizează, îți găsești motive să îl antipatizezi la rândul tău; copilul tău se bate cu un alt copil la școală, iar tu pornești de la premiza că cel care a avut dreptate, este copilul tău; auzi că un cuplu de prieteni divorțează și îi ții partea unuia din ei. În cazurile prezentate, una din părți este cea bună iar cealaltă este cea rea. În toate aceste situații, umbra ta capătă puteri din ce în ce mai mari. Întotdeauna altcineva trebuie să fie vinovat, altfel tu nu te vei simți bine. Societatea în care trăim consideră că spiritul critic este un mod sănătos de a privi lumea în care trăim. Eroare. Tu, nu vei avea niciodată suficientă dreptate și nu vei fi niciodată suficient de victorios sau de virtuos pentru a risipi mânia, resentimentele și teama pe care le inoculezi în sufletele oamenilor pe care îi învinovățești pe „drept” sau pe „nedrept”. Dar dacă te identifici cu ambele extreme, nu doar cu cea bună ci și cu cea rea, conflictele încep să dispară. Natura conflictului este dualitatea. Nu mai încerca să le demonstrezi celorlalți că tu ai dreptate și ei nu. Renunță la etichete, acuzații și la condamnări. Nu sunt decât născociri ale minții generate de egou. Centrează-te în interiorul tău. Maeștrii spirituali au recomandat de secole acest lucru. Iisus ne-a învățat că Împărăția lui Dumnezeu se află în interiorul nostru iar Vedele spun că tu nu ești în această lume; lumea este în tine. Intrarea în starea de totalitate nu este posibilă până când nu vei rezolva conflictele interioare din viața ta iar aceste conflicte nu se rezolvă definitiv decât atunci când conștiința de sine este trează. Este un cerc vicios care te face să nu te simți în siguranță. Centrează-te în sinele tău real pentru a te simți în siguranță, în lumea exterioară. Pentru a te simți în siguranță, trebuie să te împaci cu nesiguranța. Abordează viața ca pe un teren de joacă al evenimentelor neașteptate. Bucură-te de nesiguranță. Necunoscutul este absolut necesar în vederea schimbării. Iar atunci când ai conștiința trează, când te centrezi în interiorul tău, te pui la unison și cu iubirea din interior. Sinele tău adevărat are o perspectiva cât se poate de simplă: „Eu sunt iubire” pentru că în esență chiar asta ești. Iluzia din lumea valorilor conflictuale, din lumea banilor, a proprietăților, a puterii politice, nu crează decât teamă. Când teama dispare, rămâne numai iubire. Iubirea nu trebuie căutată, întrucât face parte integrantă din natură, la fel ca aerul. Ea este un dat. Trebuie doar să elimini teama. Nu te mai lăsa cuprins de capcana ciclului dorință-necesitate. Înțelepții din toate timpurile au constatat că dorințele oamenilor, le sunt adeseori refuzate acestora. Oricât de bun negociator ai fi, conflictul dintre dorință și necesitate, nu poate fi rezolvat niciodată. Viața ne prezintă frecvent situații, în care nu putem să obținem ceea ce dorim. Când alegi totalitatea în loc să alegi între bine și rău, alegi să fii lucid. Să fii lucid, nu înseamnă să renunți la ceea ce îți dorești, ci să nu te mai concentrezi asupra dorințelor egoului și să te concentrezi asupra celor ale Universului. Atunci când ești în starea de totalitate, cea care face alegerile este conștiința ta. Doar așa ceea ce îți dorești devine și ceea ce ai nevoie și reprezintă atât binele tău cât și binele celor din jurul tău. Și asta pentru că ai ales binele întregii lumi, binele Universului. Atenție însă, nu trebuie să-ți creezi o imagine de sine idealizată și să inceci a te ridica la înălțimea ei, convigand pe cei din jur că aceasta este esența ta. Este o soluție greșită, la care apelează foarte mulți oameni. Soluția lucidă a stării de totalitate este acceptarea reală de sine. Când cineva se acceptă cu adevărat așa cum este, nu se mai simte respins de ceilalți oameni, ci le înțelege perfect reacțiile. Este nevoie de foarte mult timp pentru a-ți cerceta toate sentimentele pe care le-ai negat, le-ai reprimat și le-ai deghizat de-a lungul vieții. Din fericire aceste sentimente sunt temporare și poți să le transcenzi. Astfel, omul înțelege că nu are nimic de respins, ci doar foarte multe lucruri de rezolvat. Așa se explică de ce oameni ca Iisus sau ca Buddha au putut avea atâta compasiune față de toți oamenii. Ei au văzut totalitatea care se ascunde în spatele jocului dintre lumină și întuneric și nu au găsit nimic de condamnat. Și asta poți face și tu, indiferent ce cale spirituală alegi în viața ta. Cu cât te apropii mai mult de sinele tău real, cu atât îți dai seama mai mult că faci parte integrantă din Tot Ceea Ce Există. Hotarele dispar iar tu trăiești senzația benefică de fuziune. Acesta este extazul cu care egoul tău nu este de acord. El simte că se topește precum vrăjitoarea cea rea din „Vrăjitorul din Oz”. De-a lungul evoluției tale, egoul, ți-a fost extrem de util, călăuzindu-te prin lumea diversității infinite. Când experimentezi unitatea absolută, el se simte însă amenințat cu dispariția și realizează că epoca utilității și dominației sale a ajuns la sfârșit. Abandonarea ta în unitatea absolută el o asociază cu moartea ta și de aceea se împotrivește atât de violent uneori. Pentru că a fi complet în unitate însemna a te abandona, a renunță la modul cum te-ai privit până acum pe tine însuți și a cultiva un altul, complet diferit. Abandonarea în unitate nu mai este o acțiune a minții. Ea nu poate fi gândită. Ea poate fi realizată numai din iubire, atunci când te găsești în centrul tău, în centrul iubirii tale. Asta se poate obține numai prin meditație, dincolo de cuvinte și de gânduri. Acesta este singurul scop al meditației, de a transcende mintea gânditoare și de a ajunge dincolo de conflict. Alege tehnica de meditație care ți se potrivește și practică zilnic meditația, fără a mai renunța. Pregătește-ți terenul pentru meditație. Chiar dacă pornești cu pași mărunți, pornește. Rezultatele pot depăși orice așteptări. Încheiem ciclul intitulat „O nouă viziune asupra lumii”, cu o sistematizare a terapiei pe care o propune Deepak Chopra:

1. Recunoaște-ți umbra, ori de câte ori atragi un aspect negativ în viața ta.
2. Acceptă-ți umbra, înțelege-o, imbratiseaz-o și iart-o. Transformă orice obstacol într-un aliat.
3. Identifică ce condiții alimentează umbra: stresul, anonimitatea, permisiunea de a face rău, presiunea celorlalți oameni, pasivitatea, condițiile inumane, mentalitatea de tip „noi contra lor” , etc.
4. Împărtășește tot ceea ce simți cu o persoană de încredere, un confident bun ascultător.
5. Include o componentă fizică în terapia ta: exerciții fizice, tehnici de eliberare a energiei, respirația yoghină, vindecarea cu palmele.
6. Dacă dorești să transformi conștiința colectivă, începe prin a te transforma pe tine însuți. Nu mai proiecta și nu mai judeca pe „ceilalti” considerându-i răi, căci în acest fel nu faci altceva decât să amplifici și mai mult puterea umbrei.
7. Practică meditația și urmărește să experimentezi conștiința pură, singura care transcende umbra.

Centrează-te în inimă.