Dacă am reușit să parcurgem primul pas, prin recunoașterea sentimentelor negative, bine ascunse în umbra noastră, după cum am vorbit în postarea trecută, nu înseamnă că am scăpat de negativitate. Pentru asta este nevoie să parcurgem și următorul pas, detașarea propriu-zisă de negativitate. Noi am transformat sentimentele negative ascunse, în sentimente pozitive, printr-un subterfugiu al minții. Pentru a scăpa definitiv de orice sentiment de negativitate, de orice emoție negativă care ne cuprinde, trebuie să ne detașăm propriu-zis de negativitate, ori de câte ori ea se arată. Procesul a început atunci când cu responsabilitate ne-am asumat sentimentele negative. Și este bine să procedăm la fel ori de câte ori apare o emoție negativă. Da, aceste emoții ne aparțin dar trebuie să știm că negativitatea nu este niciodată una cu noi. Dacă ne vom cunoaște sinele real, dacă vom fi conduși de sinele adevărat și nu de cel fals nu vom mai avea nici o picătură de negativitate în noi. Odată cu trezirea conștiintei de sine ne vom elibera definitiv și de negativitate. Până când va sosi acest moment al trezirii din adormire, până ne vom elibera definitiv de sinele divizat, să încercăm a ne pregăti mentalul. În acest demers al nostru, vom începe prin a ne detașa de negativitate și nu numai de sentimentele negative specifice din subconștientul nostru. Detașarea nu trebuie înțeleasă ca o renunțare, ca o fatalitate. Detașarea, trebuie înțeleasă în sensul de îndepărtare, în sensul de tăcere a minții, în sensul de a alege liniștea în locul zgomotului mental. Hai să considerăm negativitatea din noi ca pe o gripă, care oricum va trece, chiar dacă nu o tratam cu medicamente. Gripa face uneori să ne simțim mizerabil dar asta nu înseamnă că și noi suntem mizerabili. După ce gripa a trecut, ne vom simți iar minunat. Nu trebuie să mai comentăm întâmplările noastre negative, conflictele noastre, cu persoanele din jur, fie ele rude, iubiți, prieteni. Cu cât comentăm, sau ne gândim mai mult la aceste întâmplări negative, cu atât înfigem mai adânc în subconștient negativitatea. Există o sumedenie de afirmații cu efecte pozitive, în aceste situații, la care ar trebui să ne gândim și pe care ar trebui să le repetăm în gând : „Voi trece și de această situație, nu va dura la nesfârșit”; „M-am mai simțit așa și altă dată și m-am descurcat. Mă pot descurca și acum”; Nu mă voi simți mai bine dacă îmi voi vărsa nervii pe altcineva”; „Pot să am răbdare, să mă liniștesc puțin”; „Eu sunt mult mai mult decât sentimentele mele”; „Stările de spirit vin și pleacă, chiar și cele mai proaste dintre ele”; „Știu cum să mă echilibrez, știu cum să mă centrez”. Repetând aceste afirmații, cu multă credință, te vei simți mai bine și vei începe să găsești soluțiile de a scăpa de acele situații nedorite. Pentru a transforma gândul în realitate trebuie să-ți dorești mult, să fii detașat de negativitate, să fii răbdător. Așa, frecvența vibrației tale se va alinia la frecvența pozitivă a detașării și vei găsi cele mai bune soluții pentru tine. În schimb, atunci când rămâi atașat de negativitate, vibrația ta coboară la frecvența negativității. Asta se va întâmpla ori de câte ori vei pronunța sau gândi în următorii termeni: „Mă simt oribil. Nu merit acest lucru. De ce eu?”; „Cineva trebuie să plătească. Nu mi-am făcut cu mâna mea acest lucru”; „Trebuie să-mi descarc nervii pe cineva”; „Nu mă pot împiedica să simt ceea ce simt. Doar nu sunt nesimțit. Așa sunt eu construit”; „Nimeni nu mă poate ajuta”; „Ia să văd ce aș putea face pentru a-mi distrage atenția, ca emoția să-mi dispară”; „ Am nevoie de un calmant pentru a mă liniști”; „Feriți-vă din calea mea că sunt nervos”; „Cineva mi-a copt-o”; „Trebuie să rezolv chiar acum conturile”. Să remarcăm că detașarea de negativitate, nu este sinonimă cu indiferența, ci cu dorința de a te elibera de ea. Sigur, fiecare om trăiește emoțiile pe care consideră că le merită dar asta nu înseamnă că sunt și cele pe care și le dorește cu adevărat. Oamenii maschează, prin subterfugii mentale, emoțiile lor așa zise negative sub deghizarea altora, așa zise pozitive. Subterfugiile mentale pot fi o soluție tranzitorie, pot fi necesare pentru a ne pregăti pentru soluția definitivă. Sentimentele negative pe care le mascăm cel mai des sunt: teama, mânia, invidia, ostilitatea, victimizarea, plângerea de milă sau agresivitatea. Dar toate aceste sentimente ascund un sine fals, un egou, care are nevoie de ele, pentru a se hrăni. Este foarte greu să te simți bine în pielea ta atunci când emoțiile primare, cum sunt teama sau mânia te controlează. Și atunci începi să simți o durere permanentă, o durere surdă, datorată acestei emoții negative pe care automat o asociezi cu întâmplarea generatoare. Și începi să te autojudeci, pentru starea neconfortabilă pe care o trăiești. Egoul, sinele tău fals, se hrănește cu aceste nemulțumiri, dar este lacom și nu sunt suficiente numai nemulțumirile, vrea și conflicte mai serioase. Așa că începi să critici, să judeci, pe toți cei care îi bănuiești că îți vor răul. Conflictele se declanșează și sinele fals are hrana asigurată. Sinele tău, divizat de cel adevărat, începe judecata vinovaților de starea ta. Incep acuzațiile și declanșarea proiecției către cel considerat vinovat. Instanța ta interioară a decis cine este vinovatul, care desigur se află în exteriorul tău. Tu nu ai nici o vină. Dar dacă vei proceda așa și emoțiile tale vor avea aceste efecte negative, tu nu îți vei putea crea sinele tău dorit. Așa cum ți-ai creat un sine divizat, fara voia ta, îți poți crea acum și un sine dorit. Dacă dorești, tu îți poți construi o imagine de sine lipsită de criticism, de judecăți, de acuzații. De aceea este necesar să te eliberezi de negativitate. Reprimarea nu este o soluție, dar nici lăsarea emoțiilor negative să te conducă nu este o soluție. Dar construirea unui sine dorit nu este oare tot un alt sine fals? Și atunci ce este de făcut? Sunt o puzderie de experți care ne învață. Dar trebuie să știm, că trezirea spirituală din adormire, trezirea conștiintei de sine, descoperirea sinelui adevărat, a sinelui divin, nu este posibilă fără a face mintea să tacă. Sigur, pentru a face mintea să tacă sunt mai multe căi, fiecare poate alege ce crede că i se potrivește mai bine. Cum poți să alegi, însă, până când nu trăiești personal toate aceste stări, toate aceste chinuri? Și oare cât timp este nevoie să te chinui? Dacă ai început să conștientizezi toate astea, dacă ai început să-ți pui aceste întrebări, ești deja pe aproape. Pentru că marea problemă a majorității oamenilor este că nu vor să recunosca nimic din toate aceste chinuri. Ei cred că așa trebuie să fie. Cum spuneam, când au găsit vinovații, când au proiectat orice necaz abătut asupra lor către alte persoane, oamenii cred că sunt eliberați. Ei cred că se simt minunat. Nu au nici o problemă. Problemele lor sunt, cum să facă bani mai mulți, cum să adune mai mult pentru ca astfel să se mintă pe ei și pe cei din jur, că se simt minunat. Nu își dau seama de cercul vicios în care se află. Soluția de rezolvare este la îndemâna fiecăruia din noi. Așa cum hrănim zilnic corpul fizic, tot așa va trebui hrănit și corpul spiritual ce ne aparține. Pentru starea în care ne aflăm, hrana adevărată a corpului spiritual nu este alta decât meditația. Numai prin meditație zilnică, vom reuși să oprim toate zgomotele din mintea noastră și să ne detașăm definitiv de negativitatea ce a pus stăpânire pe noi. Așa vom reuși să oprim definitiv impulsurile negative către autojudecarea sinelui, către autoînvinuire și către judecarea celorlalți semeni ai noștri. Meditația este hrana cea mai bună a corpului spiritual. Este suficient să începem prin a ne aloca 10 minute pentru meditație, preferabil dimineața, imediat după ce ne sculăm. Cu timpul se poate ajunge la jumătate de oră de meditație zilnică. Există mai multe tehnici de meditație, dintre care, tehnica observatorului este cea mai simplă și ușor de realizat. Reușita constă în perseverență. Oare nu merită sufletul nostru să-i alocăm zilnic 10 minute de îngrijire?