Toate vietățile aflate pe Pământ, au diverse modalități de a comunica între ele. Doar omul, este singura vietate care are capacitatea de a comunica prin cuvinte. Scrierile ezoterice, afirmă că această capacitate, omul și-a căpătat-o atunci când a dobândit și corpul mental, pe lângă cel fizico-eteric și emoțional, existente și la regnul animal. Dar nimeni nu a fost martor, pentru a ne spune ce limbă vorbeau Adam și Eva. În Biblie se spune că locuitorii orașului Babilon au fost pedepsiți de Dumnezeu, încurcându-le limbile, pentru că au vrut să construiască un turn, pentru a ajunge până la cer. Este prima referire scrisă despre comunicarea prin cuvinte. Descoperirile arheologice consemnează că prima limbă scrisă care a existat vreodată a apărut prin anul 3200 i.Hr. și a fost sumeriană sau egipteana de astăzi. Înainte de a apare cuvintele scrise, oamenii comunicau prin simboluri desenate sau așa zisele pictograme. Prin urmare când nu exista această cale de comunicare, prin cuvinte, existau alte căi de comunicare, prin sunete, expresia facială, poziția corpului, mișcarea membrelor, dans, desen, pictograme etc. Dacă admitem că Adam și Eva au apărut acum 4000 de ani, cum zice biblia, omului i-au trebuit 800 de ani pentru a ajunge la comunicarea prin cuvinte scrise. De atunci s-au dezvoltat peste 6000 de limbi, aflate în uz. Există astăzi tot felul de clasamente, ca de exemplu, cea mai vorbită limbă de un singur popor, chineza; limba cu cele mai multe cuvinte, engleza; limba cu cele mai puține cuvinte; taki-taki din Surinam; limba cea mai uzitată pe glob, spaniola; cea mai dificilă limbă de vorbit, limba bască din Spania, pentru că nu are nici o asemănare cu alte limbi etc. Oamenii de știință susțin că în următorii 50-150 de ani, vor dispare cel puțin jumătate din limbile aflate în uz. Dacă mergem mai departe pe acest raționament, limbile vorbite și scrise, vor continua să se împuțineze, până când vor dispare total. Și atunci întrebarea firească este, la ce a folosit omului această capacitate de a comunica prin cuvinte, dacă după o evoluție de cca 3000 de ani va dispare. Trebuie precizat însă că este vorba de dispariția cuvintelor și nu de dispariția comunicării între oameni. Comunicarea va rămâne, probabil sub o formă care astăzi este în stadiu incipent și anume, așa zisa „telepatie”. Vom aborda cu altă ocazie acest subiect incitant, acum ne focalizăm pe comunicarea prin cuvinte. Hai să vedem ce și cum comunică oamenii între ei. Până la urmă comunicarea este o acțiune foarte simplă de transmitere a unor informații de la un om la altul. Informațiile pe care și le transmit între ei doi oameni sunt de fapt gânduri, sentimente, dorințe, intenții, experiențe trăite. Dar cum corpului mental nu-i plac lucrurile simple, comunicarea a devenit o acțiune foarte complicată. Comunicarea verbală, cercetătorii au constatat că se realizează pe trei niveluri, cel logic al cuvintelor reprezentând doar 7% din totalul actului de comunicare, 38% fiind realizată la nivel paraverbal, prin ton, volum și viteză de rostire (adică frecvență) iar 55% realizându-se la nivel nonverbal, prin expresia facială, poziția corpului, mișcarea membrelor. Iată că oamenii, comunică mai bine în mod natural, așa cum o făceau acum 4000 de ani, atunci când sunt unul lângă altul, atunci când sunt prezenți. Mintea, prin această comunicare logică a cuvintelor, pe lângă beneficiile care le-a adus, a introdus și multă distorsiune în procesul comunicării. În fond tot ceea ce comunică între ei oamenii, gânduri, sentimente, dorințe, intenții, experiențe trăite, sunt toate câmpuri energetice iar modul de manifestare, în timpul comunicării, prin expresia facială, poziția corpului, mișcarea membrelor nu este altceva decât manifestarea acestor câmpuri energetice. Astfel, pare mai directă și mai lipsită de distorsiuni forma de comunicarea prin telepatie care este o transmisie directă de câmpuri energetice. Să vedem cum stau lucrurile în cazul comunicării scrise. Scrisul este o componentă a comunicării oamenilor în care, emițătorul, folosește numai mentalul pentru a încerca să scrie, în așa fel încât, fie să nu lase receptorului posibile neînțelegeri, fie, să facă posibile, în mod intenționat, anumite neînțelegeri. Cum se produce acest proces al comunicării? Orice comunicare prin care dorim să transmitem un mesaj, trebuie să fie codat pentru a fi transmis pe canalul ales, fie el vorbirea, scrierea, desenul, pictura, sculptura, dansul, etc. În general, gândul, fiind o formă de energie, generată de creierul uman, este codificat în mod automat, prin codul găsit în memorie. În cazul comunicării prin cuvinte, acest cod este cuvântul găsit în memorie. Cuvântul, fie el vorbit sau scris, este prin urmare, un câmp energetic codificat. Asta se întâmplă și atunci când persoana emițătoare își transmite emoțiile prin cuvinte. De cele mai multe ori, persoana emițătoare, controlează, în mental, această codificare, prin alegerea unui anumit cuvânt. Sigur, acuratețea mesajului transmis, depinde și de modul de stăpânire al limbajului, de starea psihică, de unele abilități primite sau dobândite și până la urmă de gradul de evoluție spirituală. Emițătorul, fie își cunoaște receptorul, căruia i se adresează mesajul respectiv, fie își propune un anumit segment de receptori (grup de oameni, comunități), cărora le adresează acest mesaj. În acest mod își alege cuvintele potrivite pentru a se asigura că sunt bine recepționate, adică sunt recepționate așa cum își dorește el. La fel se întâmplă și cu persoana receptoare, care decodează cuvintele recepționate, care transformă acel cuvânt, din nou în câmp energetic. Și persoana receptoare, pentru a înțelege mesajul, depinde de modul de stăpânire al limbajului, de starea psihică, de unele abilități primite sau dobândite, de gradul de evoluție spirituală. Prin urmare, persoana receptoare, poate să perceapă mesajul transmis, așa cum a dorit să-l transmită persoana emițătoare, dar poate să perceapă și cu totul diferit acest mesaj. Această percepție este de o importantă covârșitoare în cazul comunicării prin cuvinte. Cuvântul recepționat, fiind un câmp energetic codificat, este foarte important cu ce cuvânt din bagajul sau subconștient de cuvinte, îl asociază receptorul, altfel spus, cu ce câmp energetic din subconștientul său îl asociază. Acest câmp energetic poate fi benefic sau malefic. De aceea se spune că uneori cuvântul poate ucide. Sigur, între benefic și malefic pot există diverse grade de vibrație ale câmpurilor energetice respectiv. Când energiile oamenilor care comunică sunt pozitive, sunt pline de iubire și de compasiune, emițătorul va comunica prin cuvinte încărcate de energii pozitive, pe care receptorul le va percepe și adăuga la energiile lui pozitive. În toate celelalte cazuri în care comunicatorii sau cel puțin unul din ei, sunt deja încărcați cu energie negativă, sunt plini de ură și de conflicte interioare, și cuvintele lor vor fi încărcate de energii negative, ce se vor adăuga la cele existente în interiorul fiecăruia. Iată cum agresiunea cuvintelor este uneori mai periculoasă decât cea contondentă. De aceea, într-un anumit context, se spune „…. mai bine îmi dădeai o palmă decât să-mi spui aceste cuvinte…” Dacă la comunicarea scrisă, energiile cuvintelor sunt generate, în proporție covârșitoare, de modul de percepție al receptorului, la comunicarea verbală situația este diferită, pentru că în acest caz , cuvintele reprezintă numai 7% din actul de comunicare. Restul energiilor, asociate cuvintelor respective, se transmit prin sunete (ton, volum, frecvență), vizual prin expresia faciala, pozițiile corpului și îmbrăcăminte dar și direct prin „pasele” făcute de mișcarea mâinilor. De aceea la comunicarea verbală directă, cu cei doi comunicatori față în față, energia indusă de emițător, este mai importantă decât cea indusă de receptor prin percepție. Iată cum comunicarea prin cuvinte a oamenilor, acest mister din nenumăratele mistere ale vieții este pe cale de a fi elucidat de știința și religia, din zilele noastre. Știința, a făcut un pas important atunci când, prin Teoria Stringurilor, a recunoscut că totul este energie și nu materie.