„Dar dacă, în durere fiind, vă veți blestema ceasul nașterii iar povara cărnii o veți simți ca un stigmat pe fruntea voastră, atunci, vă asigur, numai sudoarea vă va spăla păcatul de pe chip.

Vi s-a mai spus, cum că viața-i doar întuneric și în slăbiciunea voastă repetați mereu spusele celor sleiți de puteri.

Ci eu vă spun că viața e într-adevăr un întuneric numai atunci când e lipsită de dăruire,

Că orice dăruire este oarbă când nu există știință,

Că orice știință este zadarnică dacă este lipsită de muncă,

Că orice muncă este goală fără dragoste;

Iar când munciți cu dragoste vă legați de voi înșivă, unul de altul și, împreună, față de Creator.”

 Versete din „Profetul” de Kahlil Gibran

Poemul lui Kahlil Gibran, despre muncă, nu e o comunicare de cuvinte de la o minte la altă  minte. Este o comuniune în profunzimea cea mai ascunsă, pe care poate că ați uitat-o.

„Dar dacă, în durere fiind, vă veți blestema ceasul nașterii iar povara cărnii o veți simți ca un stigmat pe fruntea voastră, atunci, vă asigur, numai sudoarea vă va spăla păcatul de pe chip.”

Toate religiile au spus oamenilor atâtea minciuni. Pare că însăși profesia preoților este să mintă cu atâta metodă și artă, încât oamenii să-i creadă. Fiecare își creează propriul destin. Și chiar de a fi ceva scris, Kahlil Gibran spune: Nu vă îngrijorați. Sudoarea, transpirația, va șterge totul. Fiți creativi cu atâta intensitate încât ceea ce e scris se va șterge. Adevărul este că ceea ce deveniți e responsabilitatea voastră.

„Vi s-a mai spus, cum că viața-i doar întuneric și în slăbiciunea voastă repetați mereu spusele celor sleiți de puteri.”

Această afirmație e mai importantă decât toate scripturile lumii, pentru că toți vă spun: „Viata e întuneric, viața e o pedeapsă. Suferiți aceste mizerii, dureri și temeri din cauza faptelor rele pe care le-ați făcut în alte existențe”. Cei care vorbesc așa sunt aceia care, necreativi fiind, au devenit dizarmonici. Viața e lumină. Viața e bucurie. Viața e sărbătoare. Întrebați-i pe cei care trăiesc viața, nu pe cei care renunță la ea. Prin această renunțare ei închid ușa însăși cunoașterii secretelor și misterelor adânci ale existenței. Ascultați-i pe cei care cântă, pe cei care dansează, pe pictori, pe poeți. Ascultați-i pe cei care creează frumosul, care sărbătoresc viața. Nu-i mai ascultați pe cei care sunt împotriva vieții. Dacă ei nu vor să trăiască, e numai problema lor, lăsați-i! Nu-i venerați, poate într-o zi se vor gândi: „ Ceva nu e în regulă cu mine”. Nu mai faceți roată în jurul lor. Politicienii vin după binecuvântări pentru alegeri…. Și care e calificarea lor ? Singura lor pregătire e că sunt împotriva vieții.

„Ci eu vă spun că viața e într-adevăr un întuneric numai atunci când e lipsită de dăruire.”

În momentul în care dorința voastră de a atinge stelele a pierit, viața e întuneric.

„Că orice dăruire este oarbă când nu există știință.”

Toată dăruirea e oarbă dacă nu vine din meditația, înțelepciunea și liniștea voastră.

„Că orice știință este zadarnică dacă este lipsită de muncă.”

Știința necreativa, neproductivă, este stearpă, fără sens, vană.

„Că orice muncă este goală fără dragoste;”

Dacă muncești fără iubire, muncești ca un sclav. Când muncești cu iubire muncești ca un împărat. Munca ta este bucuria ta, este dansul tău, este poezia ta.

„Iar când munciți cu dragoste vă legați de voi înșivă, unul de altul și, împreună, față de Creator.”   

Munca din iubire te apropie de Sine, de ceilalți și, în final de Dumnezeu însuși. Nu uitați, vă repet: dacă unii nu vor să participe la acest cântec, e treaba lor – voi vedeți-vă de a voastră.

 Text prelucrat din „ Profetul de Kahlil Gibran reflectat de OSHO”