Ființa e una, lumea e multitudine… iar între cele două este mintea divizată, mintea duală. Este exact ca un copac mare, un stejar bătrân: trunchiul e unul, apoi copacul se desparte în două ramuri principale, bifurcația principală, din care cresc o mie și una de bifurcații de ramuri. Ființa este exact ca trunchiul copacului – una, nonduala – iar mintea este prima bifurcație, unde copacul se desparte în două, iar ea devine duală, devine dialectică; teză și antiteză, bărbat și femeie, yin și yang, zi și noapte, Dumnezeu și diavol, yoga și zen. Toate dualitățile din lume își au baza în dualitatea minții – iar mai jos de dualitate, vei găsi unitatea – numește-o Dumnezeu, numește-o Nirvana, sau cum îți place. Dacă mergi mai sus, prin dualitate, găsești lumea inmilionită.

Asta este unul din lucrurile de bază care trebuie înțelese – că mintea nu e una. De aici, tot ce vezi prin minte devine doi. Este exact ca o rază albă care intră într-o prismă: ea se divide imediat în șapte culori și se creează curcubeul. Înainte de a intra în prismă e una, prin prismă s-a divizat, și culoarea albă a dispărut în cele șapte culori ale curcubeului. Lumea e un curcubeu, mintea e o prismă, iar ființa este raza albă.

Creierul, generatorul uman de unde cerebrale, e împărțit în două emisfere, emisfera dreaptă și emisfera stânga. Emisfera dreaptă se unește cu mâna stânga iar emisfera stânga se unește cu mâna dreaptă – încrucișat. Emisfera dreaptă este intuitivă, ilogică,irațională, poetică, platonică, imaginativă, romantică, mitică, religioasă. Emisfera stângă este logică, rațională, matematică, aristotelică, științifică, calculată. Aceste două emisfere sunt pemanent în conflict, de aceea ca să faci ceva bine trebuie să te situezi undeva la mijloc, între aceste două emisfere.

Societatea e a dreptacilor -dreptaci înseamnă emisfera stângă. Zece la sută dintre copii se nasc stângaci sunt esențialmente iraționali, intuitivi, non-euclidieni, fără aptitudini în domeniul matematicii – ei sunt periculoși pentru societate, așa că ea îi forțează în toate felurile să devină dreptaci. Nu e doar o chestiune de mâini, e o chestiune de politică internă : copilul stângaci funcționează prin emisfera dreaptă, lucru pe care societatea nu-l permite, așa că el trebuie oprit înainte ca lucrurile să ajungă prea departe.

Dacă înțelegi această divizare, vei înțelege multe lucruri. Dacă luăm burghezia și proletariatul, proletariatul funcționează întotdeauna prin intermediul emisferei drepte a creierului.Oamenii săraci sunt mai intuitivi. La fel și popoarele primitive. Bogatul funcționează prin intermediul emisferei stângi, el este mai calculat, mai viclean, mai deștept, mai logic, el își face planuri. Poate de asta e bogat. Burghezia și proletariatul nu pot să dispară prin revoluții comuniste, pentru că revoluția comunistă este înfăptuită de aceeași oameni. Țarul a guvernat Rusia cu emisfera stânga a minții.Apoi el a fost înlocuit de Lenin, care era de același tip. După aceea Lenin a fost înlocuit de Stalin, care și el era de același tip. Revoluția e falsă, pentru că, în profunzime, același tip de oameni guvernează.

Același lucru e valabil și pentru bărbați și femei. Femeile sunt conduse de emisfera dreaptă, bărbații de emisferă stângă. Bărbații au condus femeile secole întregi. Acum câteva femei se revoltă, dar treaba uimitoare e că ele sunt același tip de femei. De fapt, ele sunt la fel ca bărbații – raționale, logice, aristotelice. Este posibil ca într-o zi, cândva, așa cum revoluția comunistă a avut succes în Rusia și China, undeva, femeile să reușească , să-i răstoarne pe bărbați de la putere. Dar la vremea când vor reuși, ele nu vor mai fi femei, ele vor fi ajuns să fie coordonate de emisfera stângă. Deoarece pentru a te lupta trebuie să fi calculat și pentru a te lupta cu bărbații trebuie să fi ca bărbații, agresiv. Pe tot cuprinsul lumii, mișcarea de eliberare a femeilor trădează agresivitate. Femeile care au aderat la această mișcare sunt foarte agresive, și-au pierdut toată grația, tot ce rezultă din intuiție. Deoarece pentru a se lupta cu bărbații a trebuit să învețe aceleași trucuri, să aplice aceleași tehnici. Lupta cu cineva e foarte periculoasă. Pentru că ajungi să semeni cu dușmanul tău. Asta este una din problemele omenirii. S-ar putea să învingi inamicul, dar la vremea când l-ai înfrânt ai devenit deja propriul tău inamic. Stalin a fost mai țar că orice țar, mai violent decât orice țar. Bineînțeles că a trebuit să fie așa; pentru a răsturna de la putere țari e nevoie de oameni foarte violenți, mai violenți decât țarii. Numai ei vor deveni revoluționari, vor ieși în frunte și vor ajunge în vârf. Când au ajuns acolo sunt la fel că țarii, iar societatea merge pe același drum. Doar lucrurile de suprafață se schimbă.

Conflictul se află în om. Dacă nu e rezolvat acolo, nu poate fi rezolvat nicăieri în altă parte. Lupta se duce între cele două părți ale minții. Între cele două părți ale minții există o punte foarte mică. Dacă acea punte e sfărâmată printr-un accident, printr-un defect fiziologic sau altceva, persoana se divizează, devine două persoane și se produce fenomenul de schizofrenie sau „dedublarea personalitatii”. Dacă puntea se rupe – și puntea este foarte fragilă  – atunci devii doi, te comporți ca două persoane. Dacă această punte este întărită într-atât încât cele două minți devin una, se produce integrarea, cristalizarea. Asta înțelegea Gerges Gurdjieff prin „cristalizarea fiintei” – unirea celor două minți în una, întâlnirea masculinului cu femininul, întâlnirea lui yin cu yang, întâlnirea stângii cu dreapta, întâlnirea logicului cu ilogicul, întâlnirea lui Platon cu Aristotel.

Dacă poți să înțelegi această bifurcație fundamentală din copacul minții, atunci poți să înțelegi toate conflictele ce au loc în tine și în jurul tău. Iar eu spun următorul lucru: dacă nu-ți rezolvi lupta lăuntrică dintre emisfera dreaptă și emisferă stângă, n-ai să fii împăcat în iubire, pentru că lupta internă se reflectă în afară. Dacă te lupți în tine și te identifici cu emisfera stângă, emisfera rațiunii și încerci permanent să înfrângi emisfera dreaptă, vei încerca să faci același lucru cu femeia pe care o iubești. Dacă femeia se luptă continuu cu rațiunea ei, se va lupta continuu și cu bărbatul pe care îl iubește.Toate relațiile – apropate toate relatiile, excepțiile sunt neglijabile, nu se pun la socoteală, sunt urâte. La început sunt frumoase, la început nu arăți realitatea, la început te prefaci. Odată ce realatia a intrat pe un făgaș stabil și te relaxezi, conflictul intern iese la suprafață și   începe  se reflecte înrelație.  Atunci  certurile, cicalelile, dorința continuă de a-l distruge pe celălalt. Atâta timp cât nu ți-ai rezolvat lupta internă, e bine să nu intri într-o relație, pentru că vei creea mai multe probleme decât ai deja. Emisfera stângă este partea lumească a creierului; ea e preocupată mai mult de lucruri precum mașinile, banii, casele, puterea, prestigiul. Emisfera dreaptă este orientarea celui care e interesat mai mult de ființă sa lăuntrică, de pacea lui interioară, de fericirea lui, și e mai puțin preocupat de lucruri. Dacă ele vin ușor, bine; dacă nu vin, tot bine. El e mai mult preocupat de moment, mai puțin preocupat de viitor; mai mult preocupat de poezia vieții, mai puțin preocupat de aritmetica ei. Una e să urmezi viața prin aritmetică și alta să o urmezi prin vise,viziuni. Sunt două căi total diferite.

Emisfera dreaptă face doar afirmații cu privire la fapte, ele nu oferă motive. Dacă întrebi „De ce?”, ea nu e în stare să răspundă. Uită-te la Evanghelii și la afirmațiile lui Iisus – ele sunt simple. Iisus spune: „Tatăl  meu e în cer. Eu sunt fiul lui”. Nu întreba de ce. El n-ar putea dovedi asta în fața unui tribunal, el ar spune simplu „ Știu”. Dacă l-ai întreba cine i-a spus, cine l-a autorizat să spună acest lucru, el ar răspunde : „Eu sunt autoritatea. N-am nevoie să mă autorizeze cineva”.  El a fost rastingnit de emisfera stângă, pentru că era un om coordonat de emisfera dreaptă. A fost răstignit din cauza conflictului lăuntric.

Emisfera dreaptă este emisfera poeziei și a iubirii. E nevoie de o mare schimbare; acea schimbare este transformarea lăuntrică. Yoga e un efort de a ajunge la unicitatea ființei prin emisfera stângă, folosind logica, matematica, știința și încercând să treacă dincolo. Zen este exact opusul; ținta e aceeași, dar zen folosește emisfera dreaptă pentru a trece dincolo. Ambele se pot folosi dar urmând yoga drumul este foarte, foarte lung pentru că încerci să ajungi de la rațiune la suprarațiune, ceea ce este mai greu. Zen este mai ușor, pentru că încerci să ajungi la suprarațiune de la irațiune. Irațiunea aproape ca seamană cu suprarațiunea – ele nu cunosc bariere. Yoga e precum penetrarea unui zid, zen este precum deschiderea unei uși. S-ar putea ca ușa să nu fie închisă de tot, doar o împingi puțin, iar ea se deschide.

Când ești total treaz, se petrece această schimbare. Energia trece din emisfera stângă în emisfera dreaptă. Ori de câte ori ești treaz, devii intuitiv. Ai străfulgerări din necunoscut, îți vine câte o idee din senin, iar dacă nu o urmezi ai să pierzi mult. Ori de câte ori ești într-o situație aparent fără ieșire, când logica ta eșuează, nu dispera. Acele momente s-ar putea dovedi cele mai mari binecuvântări din viața ta. Ele sunt momentele în care emisfera stângă o lasă pe cea dreaptă să-și spună cuvântul. Atunci partea dreaptă, partea receptivă îți dă o idee. Dacă o urmezi, multe uși ți se vor deschide. Dar s-ar putea să o ratezi, s-ar purea să spui „Ce prostie”.

Toată arta constă în a te lăsa coordonat de partea feminină a minții, pentru că femininul se unește cu întregul, pe când masculinul, nu. Masculinul este agresiv, este într-o permanentă luptă, în timp ce femininul este deplin încrezător, se predă în mod constant. De asta corpul femeiesc este atât de frumos, atât de rotund. Există o deplină încredere și o deplină armonie cu natura. Femeia trăiește într-o continuă supunere, bărbatul se luptă constant, se încrâncenează, încearcă să dovedească ceva. Încearcă să ajungă undeva. Inima e feminină.

Pierzi mult din viața pentru că inima nu e lăsată de cap să vorbească. Deplasează-te cât mai mult către emisfera dreaptă, fii tot mai iubitor, tot mai supus, tot mai încrezător, tot mai apropiat de întreg. Nu încerca să fii o insulă, fă parte din continent.

Culegere de texte din discursurile lui OSHO