Sărbătorile de iarnă, menționate în evanghelii, debutează cu pregătirea, prin posturile Crăciunului, continuă botezul lui Isus de Sfântul Ioan, botezătorul, și țin până în data de 6 ianuarie al noului an, fiind sărbătoarea numelui Ion. Posturile de pregătire, mai frecventate, sunt cele din sâmbăta și duminica premergătoare și apoi cel din ajunul Crăciunului din 24 decembrie. Această perioadă, are obiceiuri diferite, în multe locuri ale lumii. Cronologic, ar fi Serbarea Crucii și apoi Postul Crăciunului, Crăciun, Anul Nou, Boboteaza și sărbătorirea Sfântului Ioan, botezătorul. Evenimentul cel mai des prezent în obiceiurile de a sărbători, este nașterea. Nașterea Domnului Isus Cristos, este sărbătorită pe 25 Decembrie. Pe 24 Decembrie, Sfânta Maria, care era însărcinată cu Isus și soțul ei Iosif, au plecat pentru recensământul necesar la Bethleem. Acolo, într-un grajd de oi, l-a născut pe mântuitorul Isus. Dacă în această dată de sărbătoare, manifestăm bucuria față de mântuitor și față de evenimentul nașterii, este momentul să înțelegem și adevăratul mesaj spiritual al acestei sărbători. În primul rând, va trebui acceptat, că nașterea este un act de creație, care, împreună cu imaginația, reprezintă cele două capacități esențiale și definitorii ale omului. Actul de a naște sau a crea, sunt  cele două acțiuni, identice. Oamenii, dau naștere la multe opere de artă, la drumuri, șosele, autostrăzi, case, blocuri și turnuri „zgârie nori”, automobile, avioane și la rachete balistice, nave intergalactice, la fel cum dau naștere și la trupuri de oameni. Un singur act de naștere nu pot oamenii să realizeze, sufletul, acea energie care apare în formațiunea celulară numită blastocist, din burtica lui mămica, ce se transformă în făt și impregnează tot corpul fizic. Puiul de om, începe viața, prin plâns, primind câteva palme pe fund, apoi, trece prin perioade în care alternează, bucuria cu suferința. Suferința este o durere fizică sau psihică. Dacă cea fizică trece mai ușor, cea psihică, a sufletului, poate duce și la depresie. Sufletul, poate fi simțit și în acea energie, pe care omul o percepe cu simțurile fizice, când apare durerea psihică. „Mă doare sufletul”, este una din expresiile des invocată, pentru că doar astfel, omul poate conștientiza sufletul. Prin Isus, pe planeta Pământ se naște un om, care, va conștientiza și își va simți sufletul din trup. Prin Isus, s-a produs în fapt nașterea primului om conștient de sine. Până în secolul unu, deschis de Isus, manifestările oamenilor, erau mai aprope de animale, prioritate având doar instinctul de supraviețuire. Isus, arată pentru prima dată, în istorie, direcția necesară, pentru ca omul să poată face acea desprindere de animalitate. Direcția, este doar către interiorul omului, unde se poate simți și conștientiza prezența lui Dumnezeu. Astfel omul, se poate separa de animal. Fără a conștientiza sufletul, omul va rămâne focalizat doar pe trupul animalic. Cum Isus, Cel născut în trup, la fel ca și oricare om, poate conștientiza că energia pură a lui Dumnezeu se află mereu în sufletul din interiorul Lui, fiecare om născut în trup, poate conștientiza că același Dumnezeu este prezent și în Sufletul din interiorul său. Mesajul lui Isus este foarte clar:

                                       EU ȘI TATĂL SUNTEM UNA

Lumea exterioară, este percepută cu simțurile fizice, cea interioară poate fi simțită doar prin suflet. Și sufletul, conține toate gândurile și emoțiile, trăite de om, de la prima sa apariție pe această planetă, și până în prezent. Omul, acumulează din momentele începutului vieții conștiente, trăirile perioadelor de puternice transformări geologice și climatologice, fiind mereu în căutarea unui loc liniștit și sigur. Și astăzi, în continuare, omul, caută mereu liniștea și siguranța, până când va înțelege că nu pot fi găsite niciodată în exterior. Pacea sufletului, poți doar tu să o găsești, în interiorul tău. Vei ajunge la ea, când vei începe să simți că trăiești viața la cote maxime. Doar atunci poți să înțelegi că în viață nu există siguranță. Dacă vrei siguranță, înseamnă că nu vrei să-ți trăiești viața. Doar la cimitir oamenii pot fi în siguranță deplină. Nu se poate muri a doua oară, pentru că a dispărut total, frica de moarte. Moartea-i specifică doar unui suflet întrupat. De aceea, când sunteți în trup, onorați Crăciunul, cu cea mai mare bucurie și manifestați-vă liber, fără rețineri. Doar sufletele întrupate pot simți bucuria. Viața-i un minunat miracol, este ca o curgere continuă, ce vine din infinit și merge către infinit.

De Crăciun, Isus s-a născut în sufletul vostru.

Petreceți, dansați, jucați, bucurați-vă și fiți fericiți.

SĂ AVEȚI UN CRĂCIUN FERICIT!