„Și inima-mi sângera de durere, fiindcă voi nu veți fi liberi decât atunci când însăși dorința de a ajunge la libertate va fi pentru voi un ham și când veți înceta a mai vorbi despre libertate ca despre o țintă, ca despre o desăvârșire.

 Veți fi liberi în adevăr nu doar când zilele vă vor fi fără griji, iar nopțile fără dorințe ori fără de chinuri.

 Ci mai degrabă, când aceste lucruri vă vor cuprinde viața și când vă veți ridica deasupra lor goi și fără  de piedici.

 Dar cum vă veți ridica deasupra zilelor și nopților voastre, dacă nu veți rupe lanțurile cu care, în zorii înțelegerilor voastre, v-ați și încărcat ora amiezii?…………”

Versete din „Profetul” de Kahlil Gibran

Și inima-mi sângera de durere, fiindcă voi nu veți fi liberi decât atunci când însăși dorința de a ajunge la libertate va fi pentru voi un ham și când veți înceta a mai vorbi despre libertate ca despre o țintă, ca despre o desăvârșire.

O afirmație foarte profundă: chiar dorința de libertate poate deveni o legătură. Toate dorințele te leagă și libertatea nu face excepție… pentru simplul motiv că dorințele trăiesc în viitor. Un om liber nu știe nimic despre sclavia viitorului, el se bucură de libertatea lui. Aceasta e calitatea vieții sale.

Toate scopurile sunt legate de viitor, și toate dorințele de împlinire. În viitor nu stă decât acoperirea nefericirii din prezent. Zilele de mâine vă tot fac promisiuni – răul e azi, va trece, mâine vei fi liber. Mâine e numai o consolare. În loc să-ți aducă libertate, îți aduce moarte. Și toate zilele pe care le-ai trăit, le-ai trăit ca un sclav, pentru că nu ți-a păsat de momentul prezent.

Prezentul e singura realitate care există. Viitorul e imaginație, trecutul e amintire. Nu există. Ceea ce există este momentul prezent. A cunoaște gustul libertătii înseamnă a fi atent la prezent, a-ți retrage conștiința din trecut și din viitor și a o concentra în prezent.

” Veți fi liberi în adevăr nu doar când zilele vă vor fi fără griji, iar nopțile fără dorințe ori fără de chinuri.”

Se pare că omul a căzut în capcană. Nu este la fel de liber ca păsările cerului, ca animalele pădurii. Sunt atâtea lanțuri în jurul lui, pe care le-a acceptat. De fapt, care este grija ta în chiar acest moment? Care este teama ta în secunda asta? Care e angoasa ta?

În această liniște tu ești absolut liber. Asta e liniștea libertății.

Voi nu trăiți, voi numai sperați să trăiți.

Nu vă luați așa-zisă viață drept ceva imuabil. Asta nu e viață.Trebuie să treceți printr-o revoluție, o revoluție care nu are nimic de-a face cu politica sau economia. Are în schimb totul cu spiritualitatea, cu conștiința și când miezul tău intim vă fi plin de lumină, strălucirea ta exterioară va reflecta acesta lumină.

” Veți fi liberi în adevăr nu doar când zilele vă vor fi fără griji, iar nopțile fără dorințe ori fără de chinuri.

Ci mai degrabă, când aceste lucruri vă vor cuprinde viața și când vă veți ridica deasupra lor goi și fără  de piedici.”

Pentru că sunt vechi și pentru că vă sunt vechi tovarăși, ele vor încerca mereu și mereu să nu vă lase să fiți liberi. Voi trebuie să fiți atenți să le transcedeti.  Să le vedeți când vin și să le spuneți „adio” pentru totdeauna.

Nu există altă sclavie în lume decât cea din interiorul omului. Și nu e greu să ieși din ea. Sclavia această nu se agață de tine. Realitatea este că tu te agăți de ea.

 „Dar cum vă veți ridica deasupra zilelor și nopților voastre, dacă nu veți rupe lanțurile cu care, în zorii înțelegerilor voastre, v-ați și încărcat ora amiezii?”

Altă cale nu există. Toate lanțurile…Și a început din copilărie, poate în numele ascultării, al iubirii pentru părinți, al încrederii în preoți, din respect pentru profesori. Foarte bune motive…Dar ține minte, scoate eticheta, vezi conținutul și vei fi surprins: sclavia i-a fost impusă fiecărui copil, dandui-se nume foarte frumoase. Îți va fi greu să renunți la toate astea…Nu însă și dacă vezi sclavia care se ascunde în poleială…

Text prelucrat din „ Profetul de Kahlil Gibran reflectat de OSHO”