„……Și ce sunt acestea dacă nu fragmente din voi înși-vă, pe care vreți să le îndepărtați spre a deveni liberi?

 Or, dacă e nedreaptă legea pe care vreți a o aboli, această lege a fost scrisă cu însăși mâna voastră pe propria frunte,

 Și nu o veți putea șterge, arzându-vă cărțile legilor, nici spălând mințile judecătorilor, chiar dacă veți revărsa asupra-le nesfârșirea mării.”

                                                                                     Versete din „Profetul” de Kahlil Gibran

„……Și ce sunt acestea dacă nu fragmente din voi înși-vă, pe care vreți să le îndepărtați spre a deveni liberi?”

 Dacă vrei să cunoști libertatea adevărată, trebuie să renunți la fragmente din egoul tău, să uiți că ești creștin, doctor, președinte, să înțelegi că numele, deși îți este util, nu este realitatea ta, toate sunt etichete. Nu spune nimeni să renunți la numele tău, dar înțelege că nu el este realitatea ta. Și pe măsură ce fragmentele egoului dispar, vei deveni conștient de enormul cer interior, la fel de vast ca cel de afară… pentru că astfel existența creează echilibrul. Interiorul și exteriorul se găsesc în echilibru, în armonie. Nu egoul a fost acela care a fost încredințat trupului tău, el moare odată cu trupul, spiritul e acela care nu va muri odată cu trupul, care trăiește infinitul. 

„Or, dacă e nedreaptă legea pe care vreți a o aboli, această lege a fost scrisă cu însăși mâna voastră pe propria frunte,”

 Legile se tot schimbă, constituțiile se tot schimbă. Aceasta arată că nici o lege nu este definitiv adevărată, nici o constituție nu e veșnică. După cum înțelegerea omenească evoluează, omul trebuie să schimbe legea, constituția, guvernarea, totul. Când cu multe mii de ani în urmă au fost scrise bibliile, aceste coduri de legi și voi ați fost implicați, pentru că același sânge, aceleași oase, aceeași măduvă e moștenită de toți. Nu poți să fii liber de această responsabilitate – ca și cum altcineva ar fi făcut un lucru nedrept. Versetele poemului vor să arate că societatea e un tot organic, așa că orice face partea, face și întregul. Desigur, poate n-ai existat în acel timp, în forma de astăzi dar și tu ai fost ascuns pe undeva. Chiar dacă te-au dat dispărut dimineața, dacă te întorci acasă seara nu poți fi considerat pierdut. Așa încât, dacă poți corecta o nedreptate – chiar veche de mii de ani – ești liber să o faci, altfel devii părtaș. Toți suntem responsabili pentru că astăzi există teribila divizare arbitrară între creștini, musulmani, hinduși, jainiști, budiști. În fiecare din noi Moise e o parte, Zarathusta e o parte, și Mahavira e o parte….Ei nu sunt proprietatea cuiva. Nimeni nu-l poate monopoliza pe Iisus Christos, e la fel de mult al meu cât și al tău.   

„Și nu o veți putea șterge, arzându-vă cărțile legilor, nici spălând mințile judecătorilor, chiar dacă veți revărsa asupra-le nesfârșirea mării.”

 Nu ajută la nimic distrugerea cărților de legi, apele tuturor oceanelor nu-i vor spăla pe cei ce sunt judecați de crimele comise în numele religiei, al rațiunii, al bogățiilor. Orice motiv, cât de firav, pare să fi fost destul. Oamenii se iau la harță cu atâta ușurință – orice pretext e bun. N-o să ajungă să ardeți scripturile, pentru că scripturile astea sunt în afara voastră, nu-i de folos să ardeți Coranul, de care depind milioane de musulmani, nici Biblia, în care crede jumătate din omenire. Arderea cărților n-o să rezolve nimic. Acestea v-au intrat deja în sânge, în inimă și dacă nu puteți îndepărta egoul, care le conține pe toate – creștin, musulman, indian, nu contează – dacă nu sunteți gata să vă ardeți falsa personalitate, nu va exista o revoluție adevărată în lume.

 Text prelucrat din „ Profetul” de Kahlil Gibran reflectat de OSHO