„La porțile orașului, ca și înlăuntrul caselor, v-am văzut prosternându-vă în ardoarea propriei voastre libertăți.

Asemenea sclavilor care se umilesc înaintea unui tiran, pe care îl glorifică în timp ce el îi zdrobește.

Da, în grădina templului, ca și în umbrele cetății, i-am văzut pe cei mai liberi dintre voi ducându-și libertatea ca pe un jug, purtând-o asemeni cătușelor.”

Versete din „Profetul” de Kahlil Gibran

Libertatea adevărată n-are nimic de-a face cu lumea exterioară

Adevărata libertate nu e nici politică, nici economică; este spirituală. Libertatea politică poate dispărea în orice moment; libertatea economică dispare și ea, ca bobul de rouă sub soarele dimineții. Ele nu sunt în mâinile tale. Și tot ce nu e în mâinile tale nu poate fi numit libertate adevărată.

Libertatea adevărată este întotdeauna spirituală. Are de-a face cu ființa ta interioară, cea care nu poate fi înlănțuită, încătușată, închisă. Trupul tău poate suferi toate acestea, dar sufletul îți este întotdeauna liber. Nu trebuie s-o ceri, nu trebuie să lupți pentru asta.Libertatea este una singură, sclavii sunt multe, ca și adevărul,care e unic, în timp ce minciunile sunt cu miile.

Povestea biblică spune că Dumnezeu s-a supărat pe Adam și Eva și i-a alungat din Eden. Unde? Ei au ieșit din închisoare-și acela a fost începutul omenirii. Acum întreg cerul, întreg pământul era al lor și depindea de ei tot ceea ce vor face. Din nefericire, n-au făcut o lume liberă. Fiecare neam a devenit o grădină înconjurată de ziduri… sau nici măcar atât…

Creștinătatea crede că Dumnezeu a pedepsit omul. Realitatea e că Dumnezeu a binecuvântat omul, într-o formă ascunsă, rezultatul fiind întreaga evoluție a lumii. Și dacă această evoluție nu este atât de rapidă cum ar trebui, e din cauză că preoții tuturor religiilor o împiedică.

Când Galileo a scris că nu Soarele se învârte în jurul Pământului, ci pământul în jurul Soarelui, Papa a spus : „Schimba paragraful”.  Galileo a schimbat paragraful și a spus : „In conformitate cu Biblia, cu Papa și cu obișnuințele omenești, pare că Soarele se învârtește în jurul Pamantului”. Și într-o mică notă în josul paginii a scris : „Adevarul e exact invers. Nu pot face nimic să conving Pământul să facă voia Bibliei și nici Soarele. Ei nu sunt creștini”. Această notă a fost descoperită numai după moartea sa. Altfel creștinii l-ar fi crucificat, tocmai ei care s-au agitat atât pentru crucificarea lui Iisus.

De fapt, pe măsură ce evoluezi în conștiintă, îți dai seama că lucrurile care au fost scrise acum două sute de ani sau cinci sute de ani, trebuie să fie revazute. Trebuie să apară noi ediții. De aceea ce lipsește religiei este curajul de a fi de partea adevărului. Și nu e numai cazul creștinilor, ci și al hindușilor, musulmanilor, evreilor, budiștilor, jainistilor. Nu există diferențe de mentalitate între ei.

Un om în libertate, este liber de trecut. Un om în libertate este liber de viitor, pentru că nu poți știi ce se va întâmplă în momentul următor. Oamenii pot avea bani și banii vor fi lanțul lor. Oamenii pot avea prestigiu și acesta va fi lanțul lor. Libertatea exterioară, este continuă înșelare a omenirii de către politicieni. Libertatea este problema ta individuală. Este total subiectivă. Dacă scapi de toate mizeriile trecutului și de dorințele și ambițiile viitorului, în acel moment devii liber – ca o pasăre cu aripile întinse, tot cerul e al tău. Poate nici cerul nu e o limită.

„La porțile orașului, ca și înlăuntrul caselor, v-am văzut prosternându-vă în ardoarea propriei voastre libertăți”.

Ce faceți voi când mergeți la biserică, templu, moschee sau sinagogă? Adorați lucruri pe care voi înșivă le-ați creat. Asta demonstrează incredibila prostie a omului, întâi cioplește o statuie a lui Dumnezeu și după aceea ingenunchează în fața ei. Aceasta este religia voastră. De ce nu vă atingeți cu respect propriile picioare ? E același lucru. Dacă Mahomed a distrus acum 14 secole toate statuile, musulmanii au pus în centrul bisericii lor, Kaaba, o piatră căzută din cer, pe care o venerează, pentru că e venită de la Dumnezeu.

Se pare că omului îi e frică să fie liber. El vrea un tată în ceruri, bun pentru plângeri și rugăciuni. Are nevoie de un tată în cer, ca Dumnezeu, care să aibe grijă de el. Fără Dumnezeu în cer se simte ca un copil abandonat. Kahlil Gibran spune: ”V-am văzut adorând, ingenunchind și într-un mod ocolit vă adorați pe voi”. Mai simplu ar fi fost să puneți o oglindă, să vă așezați în fața ei cu mâinile împreunate și să repetați orice rugăciune.

Asemenea sclavilor care se umilesc înaintea unui tiran, pe care îl glorifică în timp ce el îi zdrobește.

Rugăciunea și adorația voastră seamănă cu lauda la adresa tiranului care v-a redus, din oamni, la sclavi. Și vă poate și ucide în orice moment, pentru că un sclav este un obiect pe care îl posezi, nu o persoană.

Da, în grădina templului, ca și în umbrele cetății, i-am văzut pe cei mai liberi dintre voi ducându-și libertatea ca pe un jug, purtând-o asemeni cătușelor.

Mii de ani, multe feluri de sclavie v-au făcut să vă fie frică să fiți liberi – drept al vostru din naștere, fericirea voastră ultimă. Așa zisele voastre biserici – templele, moscheile, sinagogile – nu sunt simbolul libertății voastre, ci al sclaviei, al tiraniei. Dar chiar și oamenii inteligenți continuă să facă același lucru

Doar dacă te cureți complet de trecut, dacă nu mai ești dominat de morți și nu mai visezi la un viitor neprevăzut, ești liber. Libertatea e aici și acum – nici ziua de ieri, nici ziua de mâine, ci chiar acest moment. Omul care înțelege se despovărează. Și astfel se vor despovăra toate lanțurile grele de pe inimă sa, grele chiar în pofida obișnuinței. În momentul în care dispar lanțurile îți vor crește aripi către cer. Și tot cerul plin de stele va fi al tău.

Text prelucrat din „ Profetul de Kahlil Gibran reflectat de OSHO”