„Placerea e un cânt de libertate,

Însă nu-i libertatea;

Ea este înflorirea dorințelor,

Dar nu-i încă fructul acestora;

Ea este o adâncime chemând către o înălțime,

Dar nu-i abisul și nici vârful dorit;

Ea este prizonierul care-și ia zborul

Dar încă nu-i spațiul care să-l învăluie;…”

Versete din „Profetul” de Kahlil Gibran

Plăcerea e doar un cântec, un produs secundar, când îți cunoști libertatea, acest cântec răsare în tine. Dar ele nu sunt sinonime. Cântecul poate să tacă… depinde.

Simți plăcerea numai când trăiești un moment de libertate – libertate de griji, de probleme, de îngrijorare, gelozie, de toate. În acel moment de libertate absolută, un cântec răsare în tine și acela este plăcerea. Libertatea este mama, cântecul e doar unul dintre copii, și mai sunt și alții. Așa că ele nu sunt sinonime. Libertatea aduce multe flori – cântecul plăcerii e doar una dintre ele. Libertatea aduce o comoară, una din multele care sunt.Florile sunt minunate. Te poți bucura de ele, le poți aprecia, dar ele nu te hrănesc, nu devin mâncare pentru tine. Poți să le folosești la decorații, pentru încântarea ochiului, dar nu se transformă în sângele, oasele și măduva ta. Este înflorirea dorințelor tale, dar nu și fructul.

Așa că să nu te oprești la plăcere, pentru că mai e mult drum înainte. Bucură-te de flori, strangele, fă ghirlande, dar nu uita de fructe. Fructul coacerii tale nu este plăcere, este fericire.Plăcerea este doar un început – copacul este pregătit. Florile sunt cântecul care anunță sarcina copacului și curând vor apărea fructele. Nu te pierde în plăceri, dar nici nu fugi de ele. Bucură-te de ele dar nu uita că viața e mai mult decât plăceri. Viața nu se termină cu plăcerea, ci doar începe cu ea, iar fructul este fericirea. Înțelesul existenței nu se caută cu mintea, ci se experimentează în viață.

Plăcerea e adâncimea care cheamă o înălțime. Adu-ți aminte întotdeauna că orice adâncime e vecină cu o înălțime, vârfurile însorite ale munților au văi adânci de-o parte și de altă. Plăcerea e în văi dar pe măsură ce o cunoști, va urca în ființa ta dorința de piscuri.

Plăcerea e o imensă tentație spre înălțimi. Nu este împotriva evoluției tale spirituale; îți este prieten nu dușman. Cei care au negat-o, au negat cu ea și înălțimile, pentru că vârfurile și văile există împreună. Văile au frumusețea lor și nu e nimic păcătos în ele, sau rău – doar să nu te pierzi. Bucură-te dar rămâi atent, pentru că urmează mai mult. N-ar trebui să te mulțumească doar întunericul văilor.

Există adâncimi și înălțimi. Dacă aluneci în abis, urmează o existentă dureroasă, angosata – sub plăcere e durerea. Deasupra ei e fericirea, extazul.

E o nefericire că milioane de oameni, altfel simpatici, au renunțat la plăcere și au căzut în groapa întunecată și fără fund a durerii, nefericirii, austerității, suferintii dar se tot consolează pentru că scriptura spune clar: cu cât suferi mai mult, mai mult vei câștiga după această viață. Nimeni nu le spune: „Nu mai așteptați raiul după viață aceasta. Nu mai acționați împotriva plăcerii, urmăriți plăcerea în totalitatea ei și vă va conduce pas cu pas în sus, spre înălțimi.”

Aici poți fi în iad, în rai, totul depinde de tine, cum te miști, ce faci. Nu acționa împotriva plăcerii, las-o să fie săgeată ațintită spre stele. În plăcere, păsării din colivie îi cresc aripi dar este încă închisă; acum are aripi, dar nu și cerul deschis. Poți spune că plăcerea e o fericire în colivie.

Fericirea, e  plăcere pe aripi care se ridică spre cer. Când plăcerea devine liberă de toate închisorile, trece printr-o transformare, o transmutare. Are sămânța în ea, doar că trebuie să-i aducă aminte cineva că: „Ai un potențial uriaș.” Are aripi dar nu știe de ele. Aici este rolul maestrului.

Cei care cunosc plăcerea s-au întâlnit cu propriile lor aripi; acum urmează să-și găsească drumul afară din colivie. Și această colivie e lucrarea ta. E gelozia pe care o tot alimentezi, e spiritul de competiție către care tot transmiți energie, este egoul tău rămas la conducere de care nu scapi, ci-l tot târăști, oricât de mare ar fi povara lui. Colivia nu e a altuia, și totuși e așa de ușor să renunți la ea…

Text prelucrat din „ Profetul” de Kahlil Gibran reflectat de OSHO

Vă invităm la cursurile noastre de meditație și vindecare spirituală!

https://www.facebook.com/biovivoterapii/events/